De vorba cu ... mine

Cum au fost multi satui de postarile lui Radu F Constantinescu, asa sunt eu satula de site-ul "De vorba cu tine" - un site in care toate gagicutzele cauta sa isi valideze sentimentele,unde fiecare postare a fost special scrisa pentruele si au impresia ca cineva intelege prin ce trec.

Toata lumea sufera din dragoste, dar nimeni nu stie cu ce se mananca cu adevarat o relatie. In fiecare zi vad oameni disperati de foste iubiri care tanjesc dupa o privire calda din partea celui care le-a calcat in picioare si sufera ca si cum cineva le-a sagetat direct in inima la propriu, dar ne place sa fim victimele dragostei. Indiferent cat iubesti o persoana sa nu crezi ca dragostea ti se cuvine.

Uneori chiar ma uimeste cum unii stau sa caute pe internet asemenea articole sau melodii siropoase cu versuri despre iubiri esuate sau chiar fotografii cu citate despre indiferenta sau puterea de a trece peste o iubire, dar in realitate isi plang de mila si se ineaca in propria singuratate.

Cat de trist este sa iubesti si sa nu fi iubit inapoi, dar sa te minti ca acea persoana te iubeste in felul lui, este ca si cum ti-ai condamna sufletul la moarte. Exista o linie intre dragoste si obsesie; o linie care poate fi usor calcata. Am avut neplacerea de a intalni persoane care considera ca a da libertate partenerului este defapt un act de nepasare si isi arata iubirea si afectiunea sunand in mod obsesiv si paranoic.

Se zice ca de ce ti-e frica nu scapi. Nu poti sa previi inevitabilul, iar in momentul in care incerci sa rupi aripile persoanei iubite de frica ca va zbura de langa tine, din start ai pierdut.

A iubi nebuneste inseamna sa fii vulnerabil in fata persoanei iubite, ca in orice moment te poate rani din moment ce ai lasat scutul jos, iar o persoana care te iubeste inapoi este aceea care nu te va rani niciodata.

Umbli hoinarind p-in lume

    ca un orb, la ochi legat,

si de cata vreme-acuma

    pe la mine n-ai mai dat!

Prapadesti tu de pomana

    pretioasele sageti,

Sa te-alegi cu hula numa

    de l-atati ingrati poeti...

Te-am vorbit rau eu vreodata?

    vinovat cu ce ti-am fost,

De ma horopsesti uitarii,

    tu, copil frumos si prost?

A! De-ai sti cum mangaiu inca

    urmele unde-ai ranit!

Cu ce dor mi-aduc aminte

    cat atunci am patimit!

Vino, crudule, cu pieptul

    gata desvelit te-astept;

Nu cu una, da cu doua!

    sageteaza drept in piept!

si pe maica-ta zeita,

    jur ca n-am sa te hulesc:

Mai omoara-ma o data,

    sa mai simt ca iar traiesc! 

Lucruri gratis si pretentii

Cred in Freecycle! Imi place sistemul acesta de a dona in loc de a arunca; "gunoiul unora poate fi comoara altora", dar nu caut cea mai lacrimogena poveste care sa ma unga pe suflet si sa ma convinga sa ii ofer obiectul meu valoros pe care oricum il dau gratuit.

Deoarece sunt in renovari am inceput incetul cu incetul sa donez diferite lucuri; de la carti, la candelabre, aragaz, mobilier etc. Ce ma amuza pe mine teribil este ca in momentul in care donez ceva, 3 din 5 oameni se simt obligati sa imi spuna ca este pentru o familie saraca de parca regula "primul venit, primul servit" nu se mai aplica. Daca iti doresti un anumit lucru, este frumos sa vorbesti cu persoana care s-a abonat inaintea ta daca renunta la obiect. Interesul meu personal este sa ma scap de diferite obiecte cat mai repede.

Astazi am donat un aragaz. Doamna care a venit dupa el a discutat cu persoana care l-a cerut prima, iar eu am acceptat acest lucru doar pentru ca a spus ca vine astazi sa il ia. Pe mine personal nu m-a interesat pentru cine este sau cat de saraca este persoana respectiva, atata timp cat ma scapa de obiect cat mai repede pentru ca imi statea in cale. Desigur am mai multe lucrusoare de dat, iar doamna respectiva mi-a spus ca sa o contactez pentru cand ma hotarasc, lucru pe care nu o sa il fac. De ce? Pentru ca este loc pentru toata lumea si chit ca as dori sa ma scap de diverse obiecte, as dori totusi sa evit oamenii hamesiti care iau tot ce pot doar pentru ca este gratuit.

La scurt timp dupa ce am anuntat ca s-a dat aragazul primesc un comentariu daca mai este valabil. I-am spus ca nu, iar domnul, mai ca mi-a scos ochii virtual ca era pentru o familie saraca. I-am raspuns rautacios ca toti suntem saraci si ca interesul meu era sa ma scap de el, apoi m-a mai intrebat odata daca chiar s-a dat de parca nu scria deja in postare. Cumva nu ma face sa ma simt deloc vinovata ca nu am asteptat dupa saracul intarziat. Daca cunosti o familie saraca, de ce mama naibi nu strangi fonduri si ii cumperi un aragaz second daca tot nu are si ii trebuie?

Pe langa oamenii hamesiti pe care ii detest si milogii, ar mai fi si "abonatii" care intre timp isi dau seama ca le este lene sa se deplaseze sa ridice obiectele si nu mai dau nici un semn. Asta s-a intamplat in prima instanta cu aragazul. M-a sunat o doamna, a spus ca vine dupa el in cursul saptamanii respective si nici ca nu a mai sunat; dupa doua saptamani am decis sa pun din nou anuntul, iar daca in decurs de doua zile nu venea cineva dupa el, il duceam lejer la fier vechi.