Foarte multa lume vad in arta doar forme rotunjite si frumoase. Eu in schimb vad frumusete in orice persoana, indiferent de varsta sau culoare. Atitudinea conteaza intotdeauna, nu sanii sau burta ce atarna. Expresia fetei si mai ales ceea ce inspira fotografia.
Pacat ca in ziua de astazi pentru multi, arta a devenit un material de laba, nu ceva de admirat. Cu cat te expui mai mult in fata aparatului, cu atat mai multe priviri atragi si e trist, deoarece se pierde misterul.
Multe recurg la mutilari corporale, caci altfel nu le pot spune. Isi schimba trupul datorita frustrarilor probabil. Cersesc atentie si cauta apreciere...
De cand frumusetea consta in botox si silicoane? Model de nud, dar tunata ca la playboy. Totul pare a fii de plastic... nenatural si trist. Doar pentru ca altii sa te priveasca ca pe o jucarie sexuala, exact asa cum te expui, dar incerci sa te scoti si ii spui ca este arta.... Unde este frumusetea?
Aseara mi s-a spus: "E normal sa visezi la varsta ta... Fii model cat mai apuci." - ceva in genul acesta - La varsta mea... imediat 20 de ani... mda, visez. De ce nu? Dar eu nu visez sa ajung un model faimos. Intr-adevar mi-ar place sa ajung ca Miss Mosh, dar defapt ceea ce imi doresc eu cu adevarat este undeva la 180 de grade. Visul meu incetul cu incetul se implineste...
Eu consider modelingul acesta doar ceva part time... Nu pot sa spun ca o fac din pasiune. Oricum in tot ce fac pun suflet si ma straduiesc ca fie bine, in orice lucru ar fi. Pur si simplu stiu ce am de facut, este distractiv si pe langa asta imi hraneste si narcisismul, dar sincer pana acuma nu mi s-a urcat la cap ca altora. Nu inteleg de unde atatea reprosuri si invidii. De ce? Defapt nici nu sunt curioasa...
Din pasiune as sta si in spatele aparatului foto si sincer as poza femei si barbati la varsta a treia - pentru ca spre deosebire de altii, expresia lor, trupul lor, au o poveste de spus... Fiecare batatura, fiecare cicatrice sau tatuaj inseamna ceva. Aici vad eu frumusetea.
Odata cu inaintarea in varsta apar frustrarile, dar cand ai deja pe cineva langa tine care te iubeste exact pentru ceea ce esti, de ce sa incercam sa fim ceva ce nu suntem? Frumusetea adevarata este cea interioara si se si vede... trebuie numai sa stii cum sa o arati :)
Daca ai pus problema de arta, pot sa vin si eu in continuare si sa spun ca foarte putine dintre fotografii, inclusiv dintre ale mele, sint arta. Nu e suficient sa apesi pe shutter ca sa produci arta, ci trebuie ca prin ce faci tu acolo sa transmiti idei si sentimente. Nici pe departe nu e suficeint sa ai o fata frumoasa asezata in cadru dupa regulile compozitiei si cu lumina buna pentru ca rezultatul sa fie arta.
RăspundețiȘtergereTipii aia au intr-o oarecare masura dreptate: frumusetea *fizica* este perisabila,sintem grabiti si ocupati, incalecati de viata, ca rareori ne gasim timp sa ne uitam dincolo de suprafata, dincolo de frumuseatea exterioara. Pentru a vedea frumusetea interioara a cuiva trebuie sa si ajungi sa cunosti persoana, lucru pe care ma indoiesc ca il poti face dintr-o fotografie.
PS: pozele din Playboy NU sint arta si nu ne uitam la ele pentru inaltare spirituala ci doar pentru gratificatie sexuala, chiar nu are importanta ce e acolo dincolo de plastic, machiaj si Photoshop.
PPS: ai spus despre ce iti doresti tu sa fii, dar numai prin prisma a ce "nu", ai lasat in aer punctul ala. trebuie ca cineva sa isi faca timpul de a-ti citi in intregime blogul pentru a afla raspunsul sau ai preferat sa lasi putin loc pentru mister?
Fotografiaza un copil, o adolescenta si o femeie de 40 de ani. Uite-te la expresia fetelor si spune-mi ce vezi? Eu una vad in poza copilului inocenta, curiozitate... in fotografia cu fata adolescenta vad tineretea, dar in fotografia femeii de 40 de ani, nu vad numai riduri, ci o viata plina de mistere....
RăspundețiȘtergereProbabil ca eu am o viziune total diferita... spune-mi daca gresesc. Sper ca ai inteles ceea ce am vrut sa spun cu cele trei fotografii.
In legatura cu viata mea si cu ceea ce imi doresc eu, poti sa ma intrebi direct si am sa iti raspund. Nu e deloc greu sa spun care ar fi planurile mele de viitor si ce "mi-as" dori, dar prefer sa numai imi fac planuri, caci planurile nu merg niciodata.
De exemplu aveam de gand sa plec din Timisoara, sa ma mut in Bucuresti. Nici macar nu apucaseram sa imi fac bagajele ca a aparut cea mai frumoasa persoana din viata mea si m-am mutat la Sibiu. Nu imi pare rau deloc, dar vreau sa zic ca planurile nu merg intotdeauna cum ni le stabilim, dar de cele mai multe ori, in mare obtinem acelasi rezultat... daca nu mai bine ;)
Am inteles ce vrei sa spui cu cele trei fotografii, dar tu poti sa vezi lucrurile alea in fotografii numai daca fotograful le-a suprins, daca asta a vrut sau a reusit el sa transmita. Se pot spune mai multe "povesti" pornind de la acelasi subiect.
RăspundețiȘtergereDespre viata ta, probabil ca nu e treaba mea sa intreb, vroiam doar sa subliniez ca ai aruncat intr-un loc public (blogul este un loc public) o jumatate de idee, nedusa la capat. Si probabil ca m-am exprimat cu ocazia asta mai putin inteligent decit am vrut :D (si intre timp am apucat sa iti parcurg blogul pina la inceputuri)
Cum adica am aruncat intr-un loc public o jumatate de idee nedusa la capat?
RăspundețiȘtergereIdeea cu "locul public" era ca atunci cind pui ceva pe internet, oriunde, chiar si pe blog, ramine in memoria colectiva, chiar daca stergi sau modifici, e foarte posibil sa se mai gaseasca o copie pe undeva.
RăspundețiȘtergerepff, da asa este, dar nu vad legatura intre asta si viata mea personala...
RăspundețiȘtergerecitez: "Despre viata ta, probabil ca nu e treaba mea sa intreb, vroiam doar sa subliniez ca ai aruncat intr-un loc public (blogul este un loc public) o jumatate de idee, nedusa la capat."