Profesorii ne dădeau referate, iar Wikipedia devenise sursa principală de documentare. Doar că existau și colegi care nu citeau nici măcar ce copiau. Dădeau copy-paste la tot; text, linkuri, cifre, fără să înțeleagă sau să editeze ceva.
De ce spun asta? Pentru că odată cu ChatGPT am impresia că istoria se repetă, doar că la un alt nivel.
Din punctul meu de vedere, există două tipuri de oameni. Cei care folosesc AI-ul ca pe un instrument, pentru a-și organiza gândurile, a-și corecta textele și a transmite un mesaj mai clar și cei care îl lasă să vorbească în locul lor, exact cum unii lăsau Wikipedia să le scrie referatele.
Eu scriu de când eram copil. Am început cu poezii, apoi am încercat teatrul. La un moment dat am scris o piesă de aproape 100 de pagini, printate și capsate frumos. Diriginta mea era profesoară de română, iar într-o zi i-am arătat lucrarea. A fost pentru prima dată când mi-am făcut curaj să mă expun. Din păcate, nu a fost genul de profesor care să încurajeze un copil să creeze. M-a criticat încă din primele rânduri. Nu a fost o critică menită să mă ajute să cresc. Nici măcar nu a fost interesată de povestea pe care voiam să o spun, ci doar de greșelile pe care le găsea.
În ziua aceea am aruncat lucrarea la tomberon. Eram doar un copil, iar entuziasmul meu a murit înainte ca cineva să-mi spună că merită să continui. Din acel moment am învățat să nu mă mai laud cu ceea ce scriu. Dar nu m-am oprit niciodată din scris.
Și da, astăzi folosesc internetul, folosesc și ChatGPT, dar nu ca să gândească în locul meu, ci ca să mă corecteze și să mă ajute să exprim mai bine ceea ce gândesc. Ideile, experiențele și emoțiile sunt ale mele. Tehnologia este doar un instrument care mă ajută să le așez mai bine în cuvinte.
Cred că diferența nu o face instrumentul pe care îl folosești, ci felul în care îl folosești. Poți copia fără să gândești sau poți folosi tehnologia ca să-ți amplifice propria voce. Indiferent câte instrumente sau platforme AI vor apărea, nimic nu poate înlocui autenticitatea unei povești trăite și a unor gânduri care îți aparțin.
Dacă este un lucru pe care mi-aș dori să încurajez, acela este scrisul. Folosiți orice instrument care vă ajută să vă exprimați mai clar dacă este nevoie. Este foarte terapeutic.
PS. Știu că poate nu este locul potrivit pentru astfel de texte. Dar adevărul este că nu mă interesează prea mult asta. Pentru mine, fiecare text este o bucată de suflet lăsată la vedere, un alt fel de nuditate. Iar 'nuditatea' asta este mult mai greu de întâlnit decât orice altă formă de expunere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu