Cu totii va credeti mari poeti artisti neintelesi si va dati mari loviti si in suferinta, cand defapt sunteti niste mitocani; totul se invarte in jurul sexului, esti artist, esti neinteles, ai un singur talent si profiti la maxim de el ca sa ajungi in pat cu o oarecare care are impresia ca te intelege si e acolo pentru tine, evident... pentru o noapte.
Mi-e scarba deja cand are cate unu cate o diarie verbala si simte neaparat sa isi verse amarul pe care un blog amarat, sa stie toata lumea ca viata este crunta si de cacat, evident intr-un mod foarte artistic. Defapt, sunt satula de besinile artistilor. Toti isi dau aere de vedete, ei sunt zmeii si miezul din Fanta, iar restul sunt niste simplii muritori mediocrii cu vieti monotone.
Daca a fi artist inseamna a creea doar ca sa satisfaci sau sa impresionezi doar pe cei din breasla ta, sau sa te folosesti de acel 'titlu' in speranta ca vei primi mai multa atentie, atunci eu nu ma pot considera a fi artist pentru ca tot ce fac in primul si primul rand, fac pentru mine. Mi se falfaie de parerile altora. Probabil daca nu ascultam parerile parintilor si profesorilor cum ca "Ca artist mori de foame" probabil ajungeam departe pana acum, deci de cand m-am apucat de fotografie mi se cam falfaie pana si de fotografiile comerciale dupa care toti alearga. Vreau sa imi exprim viziunea mea perversa si bolnava cu toata lumea prin fotografii, iar la sfarsit eu nu voi fi artista, eu voi fi satisfacuta....
Probabil muritor de foame, dar macar fericit :)
