5 decembrie 2017

Jurnal de sarcina - spitalizarea

Parintii mei vin in vizita. Mama imi gateste supica de pui si ardei umpluti, dar imediat cum s-a terminat mancarea si au plecat, mi s-a si rupt apa.

Nu m-am panicat deloc, am vorbit din timp cu un vecin sa ma ia cu masina incolo si pana a venit el am facut un dus, m-am pregatit, mi-am luat bagajelul si am plecat la spital la Odobescu.

Acolo au verificat care este situatia, mi s-au rupt intr-adevar membranele. Au spus ca momentan am nevoie doar de dosarul de analize, pijamale pt internare, tampoane cu tifon, primul pachetel cu haine pentru bebe, pad-uri de pus sub fund si alea recomand sa fie mai multe, cel putin in prima zi am avut nevoie de cel putin 3-4 pad-uri si in rest sa imi aduca sotul.

M-au internat si m-au dus in sala de travaliu. Simteam cum tot imi curge lichidul amniotic, cate putin cate putin, dar a fost si un moment in care curgea ca din robinet. Acolo mi-a luat tensiunea, temperatura, recolta de sange pentru analize si verifica din cand in cand bataile inimii ale bebelui. Nu am avut dureri atunci.

La un moment dat m-a luat si contractiile dureroase, probabil din cauza ca mi-au bagat foarte repede in perfuzie ca sa grabeasca travaliul, din cate am inteles grabeste dilatarea, dar si durerile.

Problema a fost ca contractiile au venit la interval de 2-3 minute si ma tineau pana in 15-30 de secunde si din ce in ce mai dureroase, dar dilatatia era exagerat de mica, dupa 8 sau 9 ore ma dilatasem 3cm... cel putin asa mi-a spus medicul atunci.

Eram in dureri foarte mari, iar medicul avea alte preocupari. Mi s-a spus ca epiduralul iti poate prelungi travaliul foarte mult si ca nu recomanda momentan. La un moment dat imi spune "Poti sa nasti natural, dar te chinui pana maine dimineata, sau te bag in cezariana si scapi imediat". Nu am fost informata de starea mea, doar ca nu m-am dilatat destul, iar copilul a urcat in burtica. Era deja ora 22 si contractiile erau foarte puternice. Medicii si asistentele nu pareau sa aiba compasiune fata de mamicile in travaliu, dar am vazut cum discutau cateva asistente langa patul meu. Una a spus "Pot eu sa ma pun in fata doctorului?" Stiam ca ceva nu era in regula sau ca a facut medicul ceva, ca prea mult imi baga pe gat cezariana fara a fi vreun motiv medical. La un moment dat asistenta care era mai acra mi-a oprit perfuzia si si-a asumat raspunderea ca o sa aibe discutii cu doctorul meu. Din nou mi-a propus cezariana si in chinurile facerii i-am spus ca mi-e indiferent si ca facem cum considera el mai bine.

La Odobescu nu iti fac cu alt kit decat Braun cu branula roz, in caz ca merge cineva acolo si doreste epidural sa stie. Mie nu mi l-a facut si am dat banii pe el degeaba.

A pregatit masa de operatii, mi-era frica deoarece nu imi doream sa fiu taiata si stiam intr-un fel ca o sa se ajunga aici. M-au intins pe masa si vedeam in reflexia din geam cum lucreaza. Cand l-au scos si l-au pus pe masa era cel mai frumos lucru pe care l-am vazut, dar nu am putut sa il tin in brate, in schimb mi-a pus funduletul lui in palma pentru cateva secunde si l-a dus in alta camera.

M-au cusut la loc si m-au trimis in salon pentru recuperare. Urma spaima mea; oare cum o sa se comporte asistentele cu mine? Oare o sa fie ok? Si asa mai deoarte.

Ma luase depresia instant, nu stiam nimic de bebe, ma durea operatia, aveam nevoie de afectiune si alinare, dar nu aveam pe nimeni langa mine. Am stat 4 zile in spital de parca erau 4 luni. M-am ambitionat foarte mult ca sa ma ridic din pat, sa imi vad baiatul si sa plecam cat mai repede acasa.

Au trecut 3 zile si nimeni din spital nu venise sa imi schimbe pansamentul; imi pusese tifon care trebuia schimbat zilnic. Intre timp in salon venise o doamna care si ea era la acelasi medic ca si mine. La ea a venit rezidenta si i-a schimbat imediat pansamentul, iar eu am intrebat-o ca mie de ce nu mi-l schimba fiind la acelasi medic. Nici macar nu mi-au spus ca trebuia sa imi cumpar cosmopor, dar mi-a dat doamna respectiva. Doctorul meu mi-a spus ca pot sta cu tifonul ca nu are nimic, dar era murdar! Halal medici!

Teama mea a fost de asistente cand m-am internat. Imi era frica de povestile altor mamici si aventurile prin care au trecut. Ey, eu sunt de parere ca doctorul a fost cel care defapt si-a batut joc. Asistentele, pana si cele mai acre, isi faceau treaba si o faceau bine. Nu m-au tratat ca pe ultimul om pentru ca nu am scos bani din portofel si nici nu mi-au dat de inteles ca ar trebui sa le dau.

Am intrebat-o pe doamna care era la acelasi medic daca a dat bani si a spus ca da, iar in sala de travaliu vazusem o alta mamica cum in chinurile facerii isi numara banii in portofel. Pe hol mai vedeam mamici cum alergau dupa asistente si infirmiere si le mai bagau in buzunar bani, desi ele refuzau si sincer m-a dezgustat acest lucru si teama ca daca nu le dau ceva nu o sa aibe grija de ele.

Sincer eu nu am dat nici un leu, dar inainte sa plec am lasat cateva ciocolati la doamnele asistente ca si multumire pentru ca au avut grija de noi si de copii nostrii.

Acum partea interesanta... dupa cum spuneam in jurul orei 22 m-a convins medicul sa fac cezariana, undeva la 22:30 eram pe masa de operatii, iar la 23:04 s-a nascut micutul. 

Inainte sa plec am facut poze cu telefonul la dosarul meu din spital, iar cand am ajuns acasa am dat peste o foaie foarte interesanta care spunea ca la ora 21:00 eu eram defapt dilatata complet. Eu in momentul ala trebuia sa fiu pe masa si sa imping, in schimb nu m-a informat fata de starea mea si m-a lasat o ora si jumatate sa ma chinui crezand ca eu nu m-am dilatat. 

Pe scurt, a facut tot posibilul sa ma bage in cezariana pentru ca nu avea nici un chef sa se complice cu mine. Este un doctor bun, operatia arata bine pana acum, dar sincer, nu mai vreau sa trec prin asa ceva. Doctorul m-a lasat cu un gust amar in gura si nici macar nu am mai vrut sa il confrunt si sa il intreb de ce nu a vrut sa ma nasca natural.

Pentru mine a fost o trauma sincer si imi vine sa pocnesc pe toti care imi spun "lasa ca a trecut si ca al mic este bine sanatos". Eu nu sunt bine sincer, sunt nervoasa ca mi-au luat copilul fara sa il tin in brate, ca nu m-au informat de starea mea si dupa ce totul s-a terminat, nici macar nu mi-au schimbat pansamentul... mi-as fi dorit sa fi fost sotul alaturi, dar vorba unei asistente "unde te crezi? In filme?"

29 noiembrie 2017

Jurnal de sarcina

Mi-am dorit foarte mult un copil, dar nu a fost nici momentul si nici persoana potrivita. La inceputul acestui an am decis sa incerc din nou...

Deoarece nu am prea citit pe internet experienta unei mamici pe saptamani, am hotarat ca sa scriu un jurnal de sarcina cu experientele prin care trec.

Primul control medical:

M-am simtit pierduta la inceput, nu am stiut ce se intampla, eram putin speriata de ideea ca o sa avem un bebe asa ca a doua zi am sunat la spitalul de maternitate pentru informatii. Primul lucru care m-a intrebat a fost daca doresc sa fac avort; i-am spus ca doresc sa il pastrez, iar in momentul acela si-a schimbat tonul vocii si mi-a oferit toate informatiile de care am avut nevoie. A fost foarte amabil, desi nu stia cu cine vorbeste, era bucuros ca doresc acest mic sufletel.

M-am dus direct la maternitate, la policlinica unde am fost foarte bine primita de catre personal. Medicul meu este grec, foarte amabil, mi-a lasat numarul lui de telefon pentru a il suna in caz de orice intrebare sau problema.

Am facut un eco si era clar, eram in 5 saptamani. A spus ca este destul de mic si sa vin urmatoarea saptamana pentru inca un control. Am fost cea mai fericita persoana de pe lume, radiam de fericire, toata ziua am avut un zambet pe mecla pe care nu mi-l putea sterge nimeni.

6 saptamani:

Medicul mi-a facut o lista cu analizele necesare. Mi-a spus ca o parte sunt asigurate, iar o parte nu sunt. Am decis sa merg la Medlife si sa rezolv problema. Doamna de acolo mi-a recomandat ca sa mai astept putin deoarece nu sunt inca fonduri si sa sun cu cateva zile inainte sa intre, dar am decis ca sa fac cele care oricum trebuia platite.

Am facut hepatita C, toxoplasmoza, rubeola si cytomegalovirus. Am intrat putin in panica cand am vazut ca am vazut ca mi-a iesit toxoplasmoza, rubeola si cytomegalovirus pozitiv. Am crezut ca va trebui sa renunt la sarcina, dar m-a calmat doctorul meu si mi-a explicat ca aceea sunt defapt anticorpii ramasi dupa ce am avut de aface cu bolile respective in trecut. A spus ca nu este nimic grav.

7 saptamani:

Ma simt obosita, imi vine sa dorm continuu si simt ca nu dau randament la servici. Lucrez de noapte, dar asta nu ma deranjeaza atat de mult, dar oboseala, lipsa poftei de mancare se simte. Eram in drum spre servici si simt cum imi vine sa vomit asa ca i-am dat direct in iarba. A fost un moment foarte penibil pentru ca m-a vazut cineva si a inceput sa ma ia la intrebari de cum ma cheama, unde merg si unde stau. I-am explicat care este situatia si a mers mai departe si se mai uita la mine cum mergeam pe patru carari. A fost dragut din partea lui, iar penibil din partea mea.

Saptamana 14:

I-am spus unei prietene ca sunt insarcinata si mi-a recomandat sa fac o cerere oficiala cum ca sunt insarcinata cu scrisoare de la medic. Un lucru care eu nu stiam ca trebuie facut, iar nici un angajator nu o sa iti spuna.

Acea cerere imi ofera protectie la locul de munca. Oficial ei nu au nici un drept sa ma dea afara si imi ofera anumite beneficii. I-am cerut si numar de inregistrare, care nu l-am primit de la sefi. In caz ca va este de folos aceasta informatie va atasez si un exemplu de cerere:

Domnule director,
Subsemnata ……, angajata la …….., in functia de …….., posesoare a C.I.  seria …….. nr. …….., C.N.P. …….., va aduc la cunostinta faptul ca sunt insarcinata in ….. saptamani/luni.
Prin prezenta cerere, va rog sa luati in evidenta situatia mea, respectand normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca, precum si toate normele legislative in vigoare.
Totodata, conform OUG nr. 96/2003, art. 7, alin. (1), va rog sa transmiteti copii ale documentelor atasate care atesta starea mea fiziologica de graviditate catre medicul de medicina muncii si Inspectoratul Teritorial de Munca.
Va atasez adeverinta eliberata de medicul ginecolog / de familie …….. in data de …………
Va multumesc.
Cu respect/stima/consideratie,                                                                            Data,
……..


Saptamana 15:

Greturile de dimineata isi spun cuvantul. Foarte rar vomit mancare, mai mult saliva. Eram la servici dupa o tura de 12 ore. Mi s-a facut rau si am mers la baie sa vomit. In voma am vazut un fir de sange proaspat. Nu i-am dat foarte multa importanta, dar i-am spus si prietenului meu. Poate mi s-a parut, poate era de la jeleuri... 

A doua zi aceeasi poveste, dar sangele din voma era destul de mult. Am urlat la prietenul meu sa vina si a spus ca mergem la spital direct. L-am sunat pe ginecologul meu care a recomandat sa mergem la maternitate la urgenta sa vedem daca al mic este in regula apoi sa mergem la judetean la urgenta. Zis si facut. Piciul era ok, misca foarte mult in burtica si m-am linistit. Medicul de garda mi-a spus ca este posibil sa fie o iritatie pe esofag la cum ma fortez si ca as putea sa iau ceva impotriva greturilor de dimineata si sa incerc sa nu mai vomit.

Saptamana 16:

Medicul mi-a eliberat o adeverinta pentru un program mai scurt. Inaintez in sarcina si mi-e din ce in ce mai greu, iar programul meu nu este foarte sanatos pentru micut. A spus ca trebuie sa ii predau o copie si la medicul meu de familie.

I-am spus sefei de situatie si i-am aratat hartia de la medic. I-am spus ca o sa ii fac cererea si ca o sa ii predau o copie. Ea nu i-a dat importanta si a zis ok.

Am plecat in delegatie. A fost foarte fancy totul, m-am simtit bine, dar facusem o toxinfectie alimentara. Nu a fost nimic grav, dar superiorii mei au uitat ca sunt insarcinata si am facut multe poze in ploaie pe plaja, lucru care m-a cam afectat la sanatate. Sa aveti grija si sa nu lasati sefii sa va exploateze. Sanatatea voastra si a copilului este mai importanta decat orice.

Saptamana 17:

Ajungem acasa, in 5 zile am schimbat 3 avioane si doua busuri. A fost obositor, dar nu a fost foarte rau. 

Cand am intrat in tura le-am predat foaia promisa, iar sefii s-au suparat foarte tare pe mine din cauza aceasta. Au inceput sa urle la mine si sa ma ameninte ca vor face tot posibilul sa ma dea afara (desi nu pot din punct de vedere legal), dar avand in vedere ca traim in Romania si ca salarul meu era jumatate pe contract si jumatate pe sub mana, au decis ca sa nu ma mai plateasca acea suma in plus si nici sa nu ma mai plateasca timp de 2 luni pe motiv ca am luat avans de la ei si isi vor banii cat mai repede.

Ce m-a deranjat a fost faptul ca sefa nu a mai recunoscut ca sa ii fi dat acea foaie sa o citeasca, iar apoi a avut tupeul jegos ca sa imi spuna ca sa ii spun multumesc ca nu m-a dat afara inainte sa ii dau acea cerere care trebuia inregistrata la ITM.

Prietena mea m-a salvat, daca nu era ea, eu in momentul acea nu aveam loc de munca si nesiguranta zilei de maine.

Dupa acea altercatie cu sefii m-am simtit extraordinar de rau, am vomitat de 3 ori si mi-a dat sangele pe nas, lucru care nu mi s-a intamplat niciodata. Cel mai groaznic a fost cand am inceput sa vomit din nou acel lichid galben de la bila care are un gust atat de rau incat ma face sa vomit si mai mult. A fost o experienta foarte traumatizanta pentru mine si sper sa nu mai trec prin asa ceva.

M-au trecut la program scurt, dar atitudinea superiorilor nu a fost foarte ok fata de mine. M-am simtit ca ultimul om dupa atata amar de vreme lucrand pentru ei.

Saptamana 19:

Ma simt mai bine, burtica creste, greturile nu mai sunt atat de dese si am mai multa energie, dar fiecare saptamana vine cu ceva nou. Saptamana asta am avut un carcel care m-a luat din somn. Norocul a fost ca prietenul meu stia ce sa faca si mi-a rezolvat piciorul instant, dar observ cum incep sa mi se umfle picioarele si simt ca merg ca un pinguin.

Niciodata nu am avut probleme cu caldura, dar canicula ma omoara. Nu mai rezist la soare asa cum o faceam odata, imi simt de multe ori burtica grea si imi obosesc picioarele. Practic simt cum obosesc daca stau prea mult intr-un loc, obosesc daca stau aplecata.

Saptamana 21:

Am fost la inca un control 3D. Ma coplesesc emotiile de fiecare data cand il vad pe micut. Si greturile incep sa dispara incet si incep sa radiez si eu.

Saptamana 22:

Micutul incepe sa miste si in sfarsit il simt si eu. Taticul este in extaz, se poate citi fericirea pe chipul lui. Asta este un moment memorabil si de neuitat.

Saptamana 25:

Copilul are aproape 800 de grame, este bine sanatos, iar pana acum totul merge extraordinar. Singura problema este munca. Mi-e greu cu munca, fiind un job in care trebuie mereu sa ma misc, sa ma ridic, sa ma aplec, dar ma tin tare.

Medicul meu m-a lasat balta. I-a explicat prietenului meu ca nu va mai fi foarte activ in maternitate si ca isi va presta serviciile in Arad. Nu pot fi suparata pe el, ba chiar din contra il inteleg si ii respect decizia, dar pentru mine este putin stresanta situatia aceasta. Am alt medic, este bun, dar imi da de inteles ca nu este fan nastere naturala. Sunt foarte multe mamici care nasc si cu siguranta nu are chef sa ma pazeasca pe mine pana nasc si prefera sa scape mai repede, dar asta inseamna mai multe zile de spitalizare pentru mine ceea ce prefer sa evit.

Saptamana 26:

Seful a auzit la stiri ca se va pune plafon pe indemnizatie si s-a gandit ca sa imi mareasca brutul pentru a beneficia de mai multi banuti in plus dupa sarcina. Brutul a fost neasteptat de mare, iar sefa a spus ca ea nu imi va mai da nici un leu. M-am certat cu ea si am avut foarte multe discutii stiind ca eu mai am 3 luni de supravietuit fara bani, iar ea s-a zgarcit la nici 700 de lei cat avea sa imi dea pe luna respectiva.

M-am consumat foarte tare din acest motiv si am asteptat sa lamuresc cu seful care este venitul meu in mana. El mi-a cerut munca in plus in prenatal pentru brutul oferit si voi primi si o suma de bani. Ma simt foarte stresata din aceasta cauza si imi pare rau ca am acceptat deoarece nu mai am siguranta zilei de maine, iar sefa de multe ma ameninta ca nu imi va vira banii.

Cat despre activitatea micutului, este foarte zburdalnic in burtica, nu prea am avut probleme cu arsurile sau cu durerile de spate.

Saptamana 27:

Se instaleaza o usoara forma de depresie, ma uit pe internet la nasteri naturale, dar si la cezariene. Imi fac scenarii ingrozitoare in cap ca imi vor cere spaga, bani pe care nu as dori sa ii dau, imi imaginez ca ma vor trata ca pe ultimul om in spital si nefiind o fire foarte pasnica, cu siguranta nu va iesi bine.

Mi-e teama, uneori sunt ingrozita de cum va decurge nasterea si de tratamentele personalului fata de pacienti. Mi-e teama ca poate micutul nu va primi ingrijirea de care are nevoie si ma doare ca nu pot avea incredere in sistemul medical din Romania. Un lucru este cert, sper sa fiu cat de poate de ferma si sa nu ii las sa ma calce in picioare. Nu concep ca trebuie sa suport un tratament neprofesional si sa tac pentru ca si asa nu o sa stau mult internata. Sper sa reusesc.

Un lucru este cert, iubitul si familia ma sustin si imi sunt alaturi. De prieteni nu pot spune acelasi lucru. Este frustrant cum fiecare simte nevoia de a-si exprima opinia vizavi de viata ta si cum te trateaza ca si cum ai avea cancer. Este frustrant cand imi spun ca doar pentru ca sunt gravida eu nu ar trebui sa beau nici cafea, ceea ce pentru mine este chiar indicat avand in vedere ca am o tensiune extrem de mica. Ma deranjeaza ca imi spun mereu ca viata mea s-a terminat de acum incolo.

Saptamana 31:

Ma simt bine, sunt mult mai activa acum fata de primul trimestru in care ma simteam extenuata. Uneori dorm bine, alteori abia ma pot misca, iar cateodata simt cum mi se aduna foarte multa presiune in cap si ca nu pot sa respir; nu stiu care este motivul, dar ma ridic in fund si imi trece foarte repede. Am 64 de kg, iar inainte sa raman insarcinata aveam 46kg, am picioarele umflate, uneori ma dor in momentul in care ma dau jos din pat, mai ales calcaiele, dar nu este nimic caci bebelul este sanatos si zburdalnic in burtica.

Incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la bagajul de spital pentru cand nasc si am achizitionat diverse lucrusoare pentru cand vine bebe pe lume. Am si primit multe din partea prietenilor apropiati. Orice ajutor este bine primit mai ales cand esti la primul copilas. Cel mai bun sfat este sa nu iei totul din prima, ci din mers, deoarece risti sa cumperi lucruri de care nu o sa ai nevoie, iar familia oricum vor simti nevoia de a cumpara tot felul de lucrusoare pentru bebe.

Saptamana 33:

Am fost la spital pentru analize, probabil ultimele analize si mi-a iesit ca sunt anemica. Din cate am inteles este normal si nu ar trebui sa imi fac mari probleme atata timp cat mananc consistent. Mi-a recomandat sa mananc cat mai mult ficat si carne rosie, spanac.

Ma simt bine, bebe este foarte activ in burtica drept urmare am inceput sa imi fac lista pentru bagajul de spital. Am rugat cateva cunostinte sa ma ajute cu sfaturi, m-am uitat si pe internet vizavi de ce mi-ar mai trebui la spital. Am terminat si cu amenajarile in camera, patutul este pregatit si abia asteapta sa fie folosit.

Saptamana 35:

Spre deosebire de alte mamici am observat ca sunt destul de activa si nu prea pot sa ma stau intr-un singur loc, dar corpul deja nu mai coopereaza. Mersul pe jos devine din ce in ce mai greu si simt uneori contractii false (Braxton Hicks). Am fost in vizita la o mamica care mi-a donat cateva lucrusoare utile pentru cand vine bebe. Din pacate nu am gasit un taxi si am decis sa merg in statie in speranta ca voi gasi ceva acolo. Drumul a fost foarte scurt, dar corpul meu nu mai coopera. Am simtit nevoia de a ma opri si de a ma aseza din 10 in 10 metrii. M-am simtit rau si sincer am inceput sa plang pe o banca ca nu mai pot sa merg. Am stat in jur de 20 de minute si am pornit la drum unde am avut noroc de un taxi care m-a dus acasa.

Saptamana 37:

Aceasta este saptamana in care am decis ca este timpul sa am bagajul facut deja caci bebe poate sa vina oricand. Am discutat cu mai multe mamici si mi-au recomandat ca sa imi fac doua bagaje, unul pe care sa mi-l aduca sotul dupa o zi doua deoarece nu dispui de foarte mult spatiu in spital. Inca un lucru foarte util a fost ca sa fac pachetele cu hainutele pe care le va purta bebe zilnic. Eu am pus cate 3 pamperi in pachetel ca sa aiba si daca au nevoie de servetele umede sau mai multe scutece imi pot cere. Acest sfat a fost foarte util deoarece jumatate din hainute nici macar nu aveam nevoie de ele si imi ocupa foarte mult loc.

Am facut si cununia civila la primarie. Cuplurile necasatorite ca sa beneficieze de imdemnizatia pentru copil timp de 2 ani trebuie sa faca o cerere pentru ancheta sociala. Am sunat la Serviciul de Autoritate Tutelara si mi-au spus ca va veni cineva acasa ca sa vada care este situatia acasa si iti vor scrie un referat care intra la dosarul pentru indemnizatie. Am preferat sa nu ma complic si am facut starea civila care oricum o faceam mai devreme sau mai tarziu.

Saptamana 38:

Fiind timpul foarte scurt si nu stii niciodata cand vine bebe am fost la starea civila si am intrat in audienta pentru a-mi face buletinul mai repede. Mi l-a dat in 3 zile dupa audienta fara nici o taxa in plus. Dupa ce mi-am ridicat buletinul am mers la locul de munca unde am predat o copie dupa buletin si dupa certificatul de casatorie si am cerut o adeverinta de angajat pe care l-am pus impreuna cu analizele pe care le-am facut pana acum deoarece am inteles ca voi avea nevoie de ele in momentul internarii.

Bebe se misca foarte mult in burtica, este foarte activ si cred ca abia asteapta sa vina pe lume. Am inceput sa simt modificari; mi-a scazut burtica, picioarele imi sunt din ce in ce mai umflate sa nu mai spun de maini, au inceput sa ma doara si sanii, am scurgeri si daca merg prea mult ma inceapa jos. Merg foarte incet si pana si batranii ma depasesc cand trec pe strada.

Saptamana 40:

Ma simt ca un balon care este cat pe ce sa explodeze, merg incet, dar sigur, iar pana si batranii de pe strada ma depasesc. Am emotii stiind ca nu mai este mult pana cand voi deveni oficial mamica. Nu stiu nimic despre bebei, mi-era frica de ei pana acum sincer, dar abia asteptam.

Cu o zi inainte sa mi se rupa apa m-am simtit lipsita de energie, imi era greu sa ma ridic din pat, m-am simtit bolnava. Bebe a fost foarte punctual...

20 august 2017

Funny Stuff PART 13

Ma copii ma!!! VA MANANCA PAMANTU'

Motivul pentru care am burta este pentru ca am organe acolo...

Inainte de facebook, doar familia ta stia cat esti de prost.

Nu ne injosim mai mult de doua like-uri

Ce lejer iti sta creierul.

Există trei tipuri de femei: fetițe, femei și Vali

Lângă oaie găsești o frunză, dar miei pula

Indragostirea e o stare de imbecilitate tranzitorie.

Nu ies des la agățat, dar și cand ies, agăț rufele.

Foaie verde-n stalp... curge apa-n bec.

Proverb rusesc: "o ţigară îţi ia două ore din viaţă, o sticlă de vodcă – trei, iar o zi de lucru – opt"

Atata cocaina in lume si voi stati cu nasul in treburile mele

Ai grija cata mancare vegana mananci ca sa nu ti se faca raw.

Daca nu poti fii soarele cuiva....macar un nod in gat!

Paradoxul penisului: nu vorbeste, dar e tare-n gura.

"Omul rupe iarba....dar si cand iarba rupe omul...." ~ Confucius 4:20

...ne-am povestit viata de cand ne-am nascut pana cand am murit.

Cand vreau sa ma despart de una, o duc in Papillion

Viata ar fi mai frumoasa daca s-ar rupe mai multi chiloti si mai putine inimi

Orice bărbat are nevoie de o femeie fiindcă sunt o grămadă de lucruri pentru care nu poți să faci guvernul vinovat

Cafeaua inlocuieste ciocolata, ciocolata sexul si sexul fericirea. Si uite asa sunteti tristi, grasi si nefututi.

Slaba ești atunci cand ai 50 kg și mănânci tot ce vrei fara sa te îngrași. Daca ai 50 kg și trăiești pe baza de salata, ești o grasa pusa pe pauza!

Eu vreau sa traiesc 125 de ani! Vreau viata lunga ca si asa e scurta!

Eu ascult manele, dar nu cu voi... Ascult singura!

Eu sunt Simpaticus Rex si tu esti Cascatix Maxima.

Dinozaurii sunt dacii gainilor.

Traim intr-un univers paralel si ala paranoic.

Ce inghesuit iti sta creierul

Ati observat cu cata frica desfac romanii plicurile? O fi de la banca, o fii de la politie sau Doamne fereste, o fi vreo invitatie la nunta!?

Numai in limba romana poate fi intalnit un asemenea grad de rudenie: o mama de bataie sora cu moartea.

Sunt la judet si vreau sa fac caca,dar nu am bani de buda publica.chiar daca sunt bogata cu bani elvetieni.Am venit aici la saraci si nu imi convine nici mireasma imbujorata din w.c.-urile astea publice.

E uimitor cate sticle de vin pot intra intr-un pahar.

Ne-am povestit viata de cand ne-am nascut pana cand am murit.

Daca faci sex cu o oarba poti spune ca te-ai bagat in ceva ce nu te priveste

Esti o bestie cu nas!

Cultura e o arma, dar Romania este o tara de pacifisti!

Putzfrau - femeie de puţă

In 2017 femeile intretinute sunt "niste curve", in 1980 erau casnice.

Te drecu de paluga.

TM ii mai uda ca o prepubertara la un concert de bieber

Caci Eu sunt Spaclul care arunca detaliile in plus si afla Adevaaaaruuuuuul

I am whatever I want to be, today I'm a rebel, tomorrow a pope.

If you jump out of a plane with a parachute and it doesn't open, you have the rest of your life to get it open.

If you came into this world via c-section, you were never born, just removed. Happy removal day tumour baby!

Schizofrenic si nesatisfacut libidinal, incapabil de sublimare si psihonevrotic paranoic ce esti, ma intreb oare, ai si alte metode de detensionare in afara de falus?

I do not spew profanities. I enunciate them clearly, like a fucking lady!

Fantasy is having two men at once... one cooking, one cleaning!

I like to whisper romantic shit after sex like... "Hey, go home!"

If you are a guy and you use the word bae you are gae

You're like the definition of grace and balls. Gracefully ballsy.

Survey question: How much do you enjoy anal? Properly lubed and at adequate speed?

Fat people look cute when they're mannered

I sometimes fantasize of getting fired so it pushes me to go after my dreams...

Stop being so condescending and judgemental... you know i love that!

You may think I'm a horrible person but deep deep down I'm even worse.

If you ask me if it's too early to drink, you're an amateur and we can't be friends.

I am four days past my bedtime.

Some of you guys should dress up as Men for Halloween since you've been acting like bitches this year.

Grasp your ears firmly and remove your head from your ass.

Sorry, I only accept opinions in cash...

God was very confused when he made those things...

Tonight wanna veziserialeonline.info and chill?

Go cunt smasher!!!

My drool, my problem!

The biggest step in any relationship isn't the first kiss... It's the first fart!

She wiped off her tears and accidentally her eyebrows too

I'm always forced to do shit I'm not qualified for, like being nice...

I am whatever I want to be, today a rebel, tomorrow a pope

What if life was a crazy trip and when you die you wake up as an alien and all your friends ask you if you felt it?

I've got 99 problems, but I'm gonna have some wine and ignore all of them.

Don't invite me in the last minute... I enjoy doing nothing so I need to know ahead of time if my plan to do nothing needs to be changed.

Dick pics are the human equivalent of a cat giving you a dead bird as a "gift".

*pidgin arrives to castle with a message* "Send ankle"

I'm from a city where everyone you like already fucked someone you know

After this week i need to be taken out.... either on a date or by a sniper.

I was born to be wild, but only until around 9PM or so.

She is not a whore! Actually she is so frigid she doens't have a cunt, she has a can't!

I'm in the mood to do something octobery like go pumpkin picking or murder someone.

I love how all these so-called 'vegans' still drink water. That's a fish's house you disgusting savages!

Your period is over, now i can joke without the fear of getting stabbed

Bogdan: ce m-a enervat azi denisa... pfai
Denisa: dar ce a facut denisa cu d mic?

Eu: auzi la iubi "ai bagat spaima-n mine!"
Lidia: ce i-ai facut?
Eu: sindomul stockholm
Lidia: deci te simpatizeaza

- Did you imagine a year ago you will be a father?
- No, I was living the perfect solo life. Didn't had to remember a single girls name.
- And now?
- I have to remember all of them...

- Promiti ca nu mai bei vodka?
- Absolut!

- Pfai ce fierbinte e ciocolata.
- No it's not. * sips*
- Well i'm not from Hell!

- Andreea o sa mori! Cica oamenii care dorm 6 ore au sanse sa moara pana la 26 de ani.
- Inseamna ca am scapat ca am 27.
- Lucky bastard...

- Ma mananca ochiul
- Poate pentru ca iti pui cacat negru pe la ochi...

- Daca stiam iti aduceam un pachet de servetele
- I have a curtain!

- Stii unde se afla ficatul?
- In pumnul stang!

Din categoria glumelor corporatiste:
"When I die, I want the people I did group projects with to lower me into my grave so they can let me down one last time"


Also check: PART 1, PART 2, PART 3, PART 4, PART 5, PART 6, PART 7 PART 8 PART 9 PART 10 PART 11 PART 12