20 aprilie 2014

Paştele - O sărbătoare păgână

Se spune că Isus a murit în Vinerea Mare şi că a înviat în dimineaţa de Duminică. Drept rezultat al acestei învăţături, omul a instituit sărbătoarea numită Paştele. În duminica de Paşti, creştinii de pretutindeni plătesc tribut unei zile în care cred ei că Isus a fost înviat. Prin cercetarea scripturilor oricine poate descoperi că întregul concept al morţii lui Isus vinerea şi al învierii Sale în ziua de duminică este contrar Bibliei. Cu alte cuvinte, această tradiţie contrazice în mod direct Cuvântul lui Dumnezeu. Această lecţie va examina istoria Paştelui, apoi va examina Biblia referitor la moartea şi învierea lui Isus.

Paştele creat de om

Înainte de a intra în studierea morţii şi a învierii lui Isus trebuie să abordăm mai întâi istoria Paştelui. Vom privi de asemenea şi simbolurile Paştelui: iepurii şi ouăle. Ce au de a face iepurii şi ouăle cu naşterea lui Isus? Ba mai mult, de când fac iepurii ouă? Adiţional, vom privi la serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui, crinii, lumânările, şi la chiflele cu semnul crucii pe ele. Dacă cercetaţi Paştele  în majoritatea enciclopediilor, veţi descoperi că acesta are multe obiceiuri şi legende care în origine sunt păgâne şi care nu au nimic de a face cu Creştinismul.

Paştele a fost numit după Eostre (uneori scris şi Eastre) [în limba engleză termenul de Paşte este tradus prin „Easter”, n. tr.], marea zeiţă anglo-saxonă a primăverii, a fertilităţii şi a noii vieţi. Alte zeiţele teutonice ale fertilităţii asemănătoare acesteia erau cunoscute în mod variat sub numele de Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostur, Eastra, Eastur, Austron şi Ausos. Numele ei a fost derivat din cuvântul antic pentru primăvară, „eastre”. Astfel se poate vedea cum „timpul lui Eastre” a devenit „timpul Paştelui” [Easter time, în limba engleză].

Duminica de Paşti cade în prima duminică după prima lună plină de după 20 martie, data nominală a echinocţiului de primăvară (la care uneori se face referinţă ca la primăvară). Aceasta este ziua (sau perioada de zile) din primăvară în care zilele şi nopţile au o lungime aproximativ egală. Acesta este un timp de sărbătorire a noii vieţi, învierea naturii din moarte, şi are în mod tipic şi rituri de fertilitate caracteristice, distracţii şi de obicei centre cu activităţi cu caracter de orgi sexuale. În vremurile antice se sacrificau fecioarele, închinarea la zeii şi zeiţele de fertilitate.

Misterul iepuraşului de Paşte care depune ouă

Din vremurile antice, păgânii s-au închinat la iepuri ca fiind zei ai sexului şi ai fertilităţii, şi i-au privit ca simboluri ale poftei, ale vigorii sexuale şi a reproducerii. Să privim câteva exemple.

În tradiţiile din Egipt şi Persia există astfel de zei iepure, aceştia erau veneraţi în special în timpul primăverii. Simbolurile zeiei norvegiene Ostara erau oul şi iepurele. Ambele reprezentau fertilitatea. Ouăle vopsite formau de asemenea parte a ritualurilor din cadrul religiilor tainice babiloniene. Ouăle erau ceva sacru pentru multe civilizaţii antice şi formau o parte integrantă a ceremoniilor religioase în Egipt şi în Orient. Ouă vopsite erau atârnate în templele egiptene, iar oul era privit ca emblemă a vieţii regeneratoare provenind din gura marelui zeu egiptean. Legenda mistică despre originea Universului are ideea apariţiei Pământului dintr-un imens ou clocit. Într-un cadru mai larg de societăţi păgâne, de la Egipt şi Mesopotamia la Insulele Britanice, ouăle deschis colorate erau (şi încă mai sunt) prezentate ca daruri şi farmece pentru a aduce (supranatural) fertilitate şi succes sexual în fiecare primăvară.

Serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui

Serviciul de Paşti de la răsăritul soarelui, care este practicat în multe biserici creştine, îşi are originea în anticul obicei păgân de a spune bun venit zeului soare în cadrul echinocţiului de primăvară – când ziua începe să depăşească lungimea nopţii. Acesta era un timp de sărbătorire a întoarcerii vieţii cât şi a reproducerii din cadrul vieţii animale şi a plantelor. Închinarea la zeul soare la răsăritul soarelui este ritualul religios condamnat de Domnul, aşa cum este înregistrat în Ezechiel 8:15-18.

Ezechiel 8:15-18
Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea! Şi m-a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit. Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe cari le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.

Alte simboluri de Paşte

Crinul de Paşte a fost venerat pentru mult timp de către păgânii din diferite locuri ca fiind un simbol sfânt asociat cu organele de reproducere. Acesta a fost considerat un simbol falic. Lumânările de Paşti sunt uneori aprinse în biserici în timpul evenimentului duminicii de Paşte. Totuşi, această practică poate fi legată direct de obiceiurile păgâne de aprindere de focuri în aer liber în acest timp din an pentru a spune un bun venit renaşterii/reînvierii zeului soare. În timpul Paştelui, unii mănâncă chifle cu semnul crucii pe ele în timpul meselor. La festivalul lui Eostre, zeiţa anglo-saxonă a fertilităţii, se sacrifica un bou. Coarnele boului au devenit un simbol pentru festival. Acestea erau sculptaţi în pâinea rituală. De aici îşi au originea chiflele calde cu crucifix pe ele. Cuvântul „chifle” [buns, din limba engleză] a derivat de la cuvântul saxon „boun” care înseamnă „bou sacru” [este vorba de provenienţa cuvântului din limba engleză, n. tr.]. Mai târziu, simbolul unei cruci simetrice a fost folosit pentru a decora chiflele; crucea reprezenta luna, corpul ceresc asociat cu zeiţa şi cele patru sferturi ale ei.

Există cuvântul Paşte în Biblie?

Pentru că am stabilit cu fermitate istoria păgână a Paştelui, ne vom uita la acesta din perspectiva Bibliei. Scripturile vor arăta că Paştele  este o tradiţie implementată de om. Cuvântul Paşte apare în Bible doar o singură dată. Următorul verset este unicul care face referinţă la Paşte.

Faptele Apostolilor 12:4 După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a pus supt paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.

Orice individ poate vedea aceasta ca fiind legitimarea sărbătorii Paştelui. Mai ales că se face referire la aceasta în Biblie. Totuşi, dacă ne uitam la versetul anterior acestuia, el indică la faptul că perioada la care se face referire este de fapt aceea a Paştelui evreiesc.

Faptele Apostolilor 12:3 Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru (Erau zilele praznicului Azimilor).
Versetul 3 afirmă că atunci când Petru a fost luat era în timpul zilelor praznicului azimilor. Se poate determina că timpul când acei oameni aveau de gând să-l scoată pe Petru era în timpul Paştelui evreiesc, prin a privi la următoarele versete. În ele se poate vedea că Paştele  evreiesc este în ziua ce precede Festivalul Azimilor şi nu cel al Paştelui. Adiţional cu versetele din Ioan, acolo se afirmă că acesta era un obicei evreiesc în care romanii obişnuiau să le elibereze pentru popor pe cineva în vremea Paştelui evreiesc.

Levitic 23:5, 6 În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului. Şi în a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi.

Ioan 18:39 Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?

Nu se poate descoperi că ţinerea acestei sărbători este sprijinită de Biblie. Aceasta pentru că Paştele în sine ar trebui să fie o comemorare a învierii lui Isus. Şi Isus a spus să comemorăm moartea Sa, nu învierea Sa.

Luca 22:19 Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Prin citirea capitolului 22 al Evangheliei după Luca se poate descoperi că Isus a cerut aceasta de la ucenicii Săi în timpul mesei de Paşte evreiesc. Acest Paşte este ceea ce ne-a cerut nouă Isus să facem pentru a ne aminti că El a murit pentru noi şi nu Paştele. Isus ne-a cerut să comemorăm Paştele. El nu numai că avea să moară de Paşti, ci El a şi devenit Paştele nostru.

13 aprilie 2014

Prima zapada din an

Pot spune ca anul acesta am avut parte de prima zapada. Weekendul acesta a nins ca in povesti in Brasov, dar mai ales in Poiana asa ca astazi am zis sa vad si eu cum arata partia...


Am ajuns in Poiana si aveam o urcare asa ca m-am urcat cu telegondola si am pornit pe munte. Nu ma asteptam sa fie atat de mare si cand am vazut cat de abrupte erau unele zone eram sigura ca nu o sa mai imi trebuiasca inca o urcare.

Avand in vedere ca prima mea partie a fost la Arena Platos, Dealul Rosu pentru mine a fost destul de hardcore fiind si a doua oara in viata mea pe placa, dar a fost superb si spre fericirea mea nu mi-am rupt nimic.

Sus a fost zapada foarte multa; m-am impotmolit de cateva ori si m-am chinuit cateva minute sa ies, sa nu mai spun cata ceata era in varful muntelui (dupa cum se vede si in poza) si cu cat coboram dadeam de mai mult pamant si la final din snowboard am facut putin surfing prin baltoace, dar s-a meritat escapada chit ca a doua zi stiu ca ma voi misca ca un robotel.

Deci pentru a doua oara pe placa, cica m-am descurcat de minune, chit ca am avut destul de multe cazaturi zdravene care o sa lase cateva vanatai sanatoase, dar asta e viata asa ca am putea sa ne bucuram de fiecare moment.

4 aprilie 2014

Thank you!

Invocation
   


I am thankful for my past, therefore it brought me where I am now. I thank the bad people in my life that have hurt me, because if I have learned how to deal with pain and appreciate more the small things in life that actually matter. I am thankful for the people who never blamed me for burning a bridge or two and leaving them behind without a proper goodbye.

I always had the courage of starting over and loving as if I have never felt heart ache, but underneath it all I never really forgot or forgiven many things and this is my burden to bare...

You probably smiled just now and wondered why I never really "moved on" by just forgetting about it or forgiving, but as much as I wish I could, I can't find it in my heart to do it.

I never really gave it too much thought; mainly I don't really think too much. I live here and now! When I think into the future I never look ahead more than a year. Why make plans when I already know I am not going to stick with them? Life has always surprised me - in a good way - even in my darkest of days. I don't consider myself of being an optimist nor a pessimist, I just smile and continue my road....

To me Life is like a game of chess; Two opponents, one white, one black. I am white and Life is black. I took the first step and then the battle against Life began. I have to be careful because I can lose in only 5 moves as I have lost many battles in the past and still I always liked to put all the pieces together on the board and give it another try.

Every match I lost I like to compare it with a lost relationship and the longest was my marriage. That was one of the times we both ended up only with two pieces on our table: The kind and either a tower or the mad man. This is the kind of game you just don't see any point in wasting time and you forfeit because there is no more strategy, no more victims, nothing...

My ex and I are the kings and our hearts are either turned to stone or just went mad... I believe my ex husband had a horse because I feel in my heart he just jumped over everything and just took a left or a right and I was a tower; I just went for it without any giving any second thought. And we closed this chapter with a smile on our face. I am thankful for what I had and what it had thought me, as I never regret stepping into it, I will never regret stepping out.

After that I became more spiritual, but not religious, I do not agree with Christian morals and I can't consider myself a Hindu or Buddhist believer when I lack knowledge of their believes. You don't just Google a religion. All I know is that all teachers of all races and religions of the world tried to teach the same thing: love... LOVE - a four letter word that brought the world to it's knees.

To be honest I don't really understand love; in essence we are all alone in this world, yet we crave for it and feed our soul with it and it feels like we have been given immortality. Too many people don't know that love is like a dose of magic mushrooms: it can give you true happiness and peace of mind if taken the right dose OR you can get poisoned by taking too much.

Sometimes I look up in the sky and I feel so small in this world and completely alone... then I look at my lover and realize that love is the only thing we have! Suddenly I don't feel so alone anymore.

Loneliness is either a curse or a luxury.

For me it's both and I must confess I liked to avoid it. Loneliness became a luxury to me only in depression, in my dementia when I fantasized over and over again of taking my own life. I am not ashamed to say it because who never thought one second about his own death is either lying or in denial.

Life just game me a check in chess, but I had so many options to "escape" I just had to pick one...

In check, you either retreat, relocate or sacrifice to defend; so what was my option going to be? In real life I never really retreat from where I came from so I relocate and move on until I feel... safe.

...

I am in a constant war with Life. We have one single weapon of attack and that is Love. It can create or destroy, it's up to us. We both love and hate each other and when I think of it, it always makes me laugh... this is the irony of life I guess..

Love has a twin brother named Hate.

I'm not the kind of person who likes to look back while the bridge is still burning, but rather forward while the flames still light my way, yet knowing that on the other side there are still people who haven't forgotten about me comforts me.

Here I think about a few people I can count on my fingers. I left them behind without a proper goodbye, but then again why should I apologize for this? A "goodbye" to me sounds like a sentence of never seeing that person ever again and I like to believe that the coincidence that brought us together in the first place can be the coincidence it can reunite us again, maybe tomorrow or in a couple of years. Who knows?

All I know is I am thankful for the people who never really forgot about me like a friend who always texts me for my birthday and vice verso ever since we know each other. We don't need a reminder, and with no obligation we just made it a tradition of our own, even though we don't talk the entire year.

I met him not too long ago again along with my other favorite human being. Both in the same place at the same time after six years. I see her as pure happiness, her childish attitude sometimes when she is very happy and playful, maybe it's the circumstance of how we met and the pink little shoe that we found a few years ago that she still has. I consider them my best friends. My favorite human beings.

I have no reason why they are who they are for me; there is no contest, but I feel love for them. Maybe just because they answer the phone once a year and are happy to hear about me.

I hope you haven't mistaken love with the concept of being in love combined with sexuality. They are three different things with different stories that may or may not be told...

I am thankful I found love in people who never blamed me for burning the bridge while I just "moved on" like the two people I just mentioned.

I am thankful for the love I have now - my dear Alex. A simple yet complicated young man. He has fought and lost many battles with Life, still he stands in front of me with a broken heart yet a pure soul. How could I not love him? The only person I share my loneliness with and it's so beautiful.

And I am thankful for Life and all it's teachings.

___
PS. I don't usually post in English, but let's just say today is a special day.