4 februarie 2019

Comportamente toxice

Am inceput sa scriu mai des despre relatii non monogame, dar aceasta postare este valabila pentru toata lumea indiferent de stilul relational.

Relatiile poliamoroase nu sunt perfecte si nu intotdeauna intalnim persoane care sunt pe aceeasi lungime de unda cu noi, unii isi doresc mai mult sau mai putin decat putem oferi, dar ce facem cand relatiile cu partenerii (fie primari, fie secundari chiar si tertiari) devin toxice?

In poliamorie cand o persoana toxica se alatura unui grup, poate destrama intreaga uniune dintre parteneri. Este important sa identificam acele persoane si sa le indepartam din viata noastra.

Persoanele toxice sunt manipulative. Modul lor de operare este de a face pe oameni să facă ceea ce vor ei să facă. Se folosesc de alți oameni pentru a-si atinge scopurile proprii. Uita de dorintele tale; pentru ei nu este vorba de egalitate într-o relație, chiar din contra! E vorba de ei si despre ce isi doresc.

Nu își asumă nicio responsabilitate pentru comportamentul lor. Dacă încerci să îndrepți atenția spre ei, iși vor apăra probabil vehement perspectiva și nu-și asumă nicio responsabilitate pentru aproape orice fac.

Nu vad nici un motiv de a isi cere scuze, pentru ca lucrurile sunt intotdeauna din vina altcuiva. In multe cazuri, desi incearca sa orchestreze relatiile pentru a-si servi propriile scopuri, ei incearca sa obtina simpatie si atentie prin faptul ca iau rolul de "victima".

Persoanele toxice te pun in situatia de a alege si nu iau in considerare nevoile tale sau a celor din jur. Adesea vor vorbi in numele mai multor persoane si pretinde ca deicziile pe care le ia este pentru binele tuturor, desi nu a existat nici o comunicare.

De cele mai multe ori vei fi nevoit ca sa te aperi cand vine vorba despre o disputa. Sunt manipulatori superiori: tacticile lor pot include in a fi vagi și arbitrari, precum și orientarea discuției către modul în care discutați o problemă - tonul, cuvintele tale etc. Se concentrează pe probleme, nu pe soluții.

Desi iti spun in mod repetat ca tin la prietenie si ca sunt alaturi de tine, nu ofera nici un sprijin real, nu sunt interesati de ceea ce este important pentru tine sau ce iti doresti tu, atata timp cat ei isi ating scopurile proprii. 

Daca cunosti pe cineva care se incadreaza in exemplele de mai sus, gandeste-te de 10x daca merita prezenta lor in viata ta.

25 ianuarie 2019

Ierarhia in relatii

Ierarhia relationala poate fi un subiect foarte sensibil in poliamorie, mai ales cand intalnesti persoane care relationeaza liber si anarhist.

In timp ce o multime de oameni poli folosesc ierarhia pentru a descrie legaturile lor cu alti parteneri, etichetele se pot deplasa rapid de la a fi descriptive la prescriptive. Adica? Utilizarea etichetei "secundare" poate dicta cum progreseaza relatia secundara. O stare "secundara" poate sa apara atunci cand relatia "primara" este considerata cea mai importanta. Acest lucru se poate intampla chiar si atunci cand progresul natural al acestei relatii "secundare" are aceeasi importanta ca relatia "primara".

Nu toata lumea este pregatita sa intre intr-o relatie ca si secundar. Daca dorinta/nevoia ta adevarata este sa fi un partener principal, dar singura relatie pe care partenera o poate oferi este de natura secundara, atunci ar trebui sa iti dai seama daca poti fi fericit in acest rol, fie temporar, fie permanent.

Este posibil ca relatia sa evolueze intr-o forma primara (sau co-primara) de-a lungul timpului, dar acest lucru necesita timp, dar este posibil ca relatie sa nu se dezolve vreodata din statutul secundar - este ceva cu care vei putea fi fericit? Este foarte important ca oricine sa intre intr-o relatie romantica ca secundar sa gandeasca cu atentie si sa inteleaga pe deplin care sunt asteptarile - ce este necesar pentru a fi fericit si daca relatia respectiva iti va oferi asta?

De multe ori se intampla ca sa cadem in ierarhii involuntare. Nu tot timpul putem dicta ceea ce simtim in momentul respectiv, dar ierarhia nu are neaparat legatura cu sentimentele, ci mai degraba cu nivelul de implicare in relatie.

In cazul in care cu partenerul "primar" ai dedicat foarte mult timp si munca in avea, de exemplu, o casa, masa, in contextul in care exista si un copil la mijloc care ocupa foarte mult timp, partenerul "secundar" nu poate sa aiba aceeasi autoritate cand vine vorba de anumite decizii.

Din punctul meu de vedere, sentimentul de iubire, adrenalina cand intalnesti pe cineva nou, este doar un sentiment trecator, dar adevarata iubire se construieste alaturi de partener[i] care impart aceeasi viziune si trag in aceeasi directie, dar necesita foarte mult timp si comunicare.

7 ianuarie 2019

Termeni si definitii in poliamorie

Nu există descrieri definitive pentru ceea ce se întâmplă în orice relație, dar este util să avem o idee generală despre modul în care acești termeni sunt utilizați. Aceasta nu este în nici un caz menită să fie o listă completă, ci este oferit pentru cei necunoscuți de stilul de viata poliamoros sau pentru cei ce încă descoperă.


Poly
Forma scurtă pentru Poliamorie și / sau Polifidelitate. Rețineți că Polifidelitatea este o formă de poliamorie și nu invers. (Ca un pătrat este un dreptunghi, dar un dreptunghi nu este neapărat un pătrat.)

Poliamorie
Termenul general utilizat pentru a descrie toate formele de relaționare cu mai mulți parteneri.

Polifidelitate
O formă de căsătorie în grup în care toți membrii sunt de acord să fie fideli în cadrul grupului lor și să se comporte ca o familie sau o relatie oarecum monogamă

Fidelitate emotională
O credință sau o practică în care intimitatea sau iubirea emoțională trebuie păstrate exclusiv unei relații particulare, deși activitatea sexuală sau alte forme de intimitate fizică pot apărea în afara acestei relații. Unii swingeri practică fidelitatea emoțională.

Libertarismul emotional
Convingerea că fiecare individ este în întregime responsabil pentru propriile sale răspunsuri emoționale și că comportamentul unei persoane nu este niciodată "cauza" emoției unei alte persoane.

Non-Monogamia
Practica de a crea relații intime care pot include sexualitate care nu necesită exclusivitate sexuală. În consecință, poate sau nu să existe mai mult de o astfel de relație la un moment dat.

Non-monogamie responsabilă
Orice relație care nu este exclusă sexual și / sau exclusiv din punct de vedere emoțional prin acordul explicit și cu cunoștința deplină a tuturor părților implicate. Non-monogamia responsabilă poate lua mai multe forme, dintre care cele mai obișnuite sunt poliamorie și swing, și este diferită de înșelat prin faptul că toată lumea implicată știe și este de acord cu această activitate.

Curva etica
O persoană care, în mod deschis, alege să aibă relații sexuale multiple simultan într-un mod etic și responsabil și care se bucură în mod deschis de această decizie.

Familia extinsă
În cazul în care trei sau mai multe persoane aleg să trăiască ca o unitate de familie. Aceasta implică, de obicei, un angajament între fiecare partener, iar deciziile sunt luate de comun acord. Familia extinsă este folosită și pentru a descrie familia de bază și cei mai apropiați prieteni / familii / iubitori de sprijin.

Familia celulară
O familie de trei sau mai mulți adulți (și, opțional, copii) care locuiesc împreună sau aproape unul altuia, împărtășesc responsabilitatea pentru finanțe comune și / sau responsabilități interne și se consideră a face parte dintr-o singură familie.

Căsătoria în grup
Trei sau mai mulți oameni care sunt de acord să se "se căsătorească" unul cu celălalt. Căsătoriile de grup, la fel ca și căsătoriile de cuplu, pot sau nu să fie deschise altor parteneri.

Rețeaua intimă
Termenul "rețea intimă" este cel mai adesea folosit pentru a descrie setul de relații și prietenii romantice implicate într-o structură relațională poliamora care nu este închisă; adică, termenul de rețea intimă nu este adesea folosit pentru a descrie o relație polifidelă sau o căsnicie de grup închis, deși poate fi. Termenul este, de asemenea, folosit uneori într-un mod care include persoane care sunt prieteni apropiați, dar care nu sunt neapărat implicați în mod romantic sau sexual, cu o persoană sau partenerii acesteia.

Relația primară
Primar și secundar (și ocazional terțiar) sunt cuvintele folosite de unii poliamoriști pentru a distinge între diferite grade de relație și pentru a descrie participanții la acele relații

Agent liber
O persoană care practică poliamora într-un mod care tinde să-și despartă sau să-și izoleze toate relațiile sale romantice una față de celălaltă, trăind fiecare ca o entitate separată. Un agent liber se prezintă adesea ca fiind "unic" sau se comportă în moduri care sunt în mod obișnuit asociate cu comportamentul unei singure persoane chiar și atunci când au parteneri romantici.

Solo-Poli
O abordare a poliamoriei care nu incearca sa se implice in relatii care sunt strâns legate de cuplu. Persoanele care identifică ca solo poli subliniază autonomia, libertatea de a-și alege propriile relații fără a solicita permisiunea altora și flexibilitatea în forma relațiilor lor. În general, astfel de persoane nu doresc sau nu au nevoie de relații care să arate ca cupluri tradiționale și nu pot încerca, de exemplu, să trăiască cu un partener (sau parteneri) sau să combine finanțe cu un partener (sau parteneri).

Monogamie in serie
Cel mai comun stil de relaționare în ziua de azi. Convingerea că o persoană ar trebui să aibă doar un iubit la un moment dat. Această credință este atât de puternică încât milioane de oameni încheie relații perfect sănătoase, pentru a începe alta nouă.

Unicorn
Aproape întotdeauna folosit de o femeie ipotetică care este dispusă să se intalneasca cu ambii membri ai unui cuplu existent, este de acord să nu aibă alte relații decât cele cu cuplul, să accepte să nu fie implicată sexual cu un membru al cuplului, cu excepția cazului în cealaltă membru al cuplului este de asemenea acolo, și / sau sunt de acord să se mute cu cuplul. Deci, numit pentru că oamenii care doresc să fie de acord cu astfel de aranjamente sunt rare.

Sex sacru
Convingerea că sexul este un eveniment spiritual. Acest lucru poate lua mai multe forme decât pur și simplu onorarea sexualității ca atare, la practica Tantrei - o yoga sexuală.

Swing
Practica de a face sex cu alții în cazul în care legatura este strict sexuală. Adesea făcută în grupuri.

Trib
Un grup social care are un puternic simț al identității și poate avea un aranjament familial ca nucleu.

Diferenta intre o relatie deschisa si o relatie poliamoroasa

Poliamoria înseamnă a avea mai multe relații romantice în același timp, cu cunoștințele și consimțământul tuturor celor implicați.

O relație deschisă este o relație în care partenerii sunt liberi să ia noi parteneri.

Termenii ambelor categorii intră sub denumirea de "nonmonogamie etică", dar nu sunt sinonime. Puteți să le combinați sau să faceți una fără cealaltă.

Dacă relația ta este poliamoroasaă și deschisă, atunci e mai bine pentru tine să iei noi relații și te poți îndrăgosti de partenerii tăi.

Dacă relația ta este poliamoroasaă și închisă, aveți mai mult de un partener, dar ați fost de acord să nu luați altele noi. De exemplu, ați putea avea o triadă închisă, un grup de trei persoane care sunt implicate doar unul cu celălalt și nu vă implicați în nimeni altcineva.

Dacă relația ta este deschisă și nu este poliamoraasă, atunci puteți lua noi parteneri, însă aceste conexiuni nu ar trebui să fie romantice. Swingerii au de multe ori sex în afara relației lor principale, fara sa se implice romantic.

Dacă relația ta nu este nici deschisă, nici poliamoraasă, probabil că ește o relatie monogamă.

24 decembrie 2018

Compersion

Compersiunea (eng. Compersion*) este o stare de fericire și de bucurie empatice pe care o trăiești atunci când un partener romantic sau actual sau partener al unei persoane se bucură de fericire și bucurie printr-o sursă exterioară. În relațiile romantice, gelozia se referă la gândurile negative și sentimentele de nesiguranță, frică și / sau anxietate față de pierderea anticipată a unui partener sau a atenției partenerului respectiv.

Compersiunea este opusul geloziei. Cu compersiune, o persoană poliamoroasa găsește fericire și bucurie când partenerii lor poli sunt fericiți cu alții.

Poate gelozia încă să existe? Da, dar nu din același motiv. Dacă cineva este sigur în relația lor, atunci teama de pierdere nu ar trebui sa existe. Indiferent de numărul de persoane pe care partenerul dvs. le iubește, nu va trebui să vă temeți de pierdere.

Cum ajungem la compersiune? Un lucru pe care trebuie să învățăm să-l facem este să schimbăm modul în care ne gândim. Deoarece am crescut sub o educatie monogama, tindem sa avem o anumită percepție despre relații. Acest lucru va afecta modul în care gândim și simțim. Dacă putem schimba ceea ce societatea ne-a impus ca este modul "corect" de a relationa, putem schimba perceptia noastra. Aceasta, la rândul său, va schimba ceea ce simțim. A trăi cu gânduri că poliamora este un stil de viata rău sau că credința în nesiguranța pe care o putem aduce cu noi va afecta modul în care ne simțim despre partenerii noștri și despre metamorși* sau paramori*. Trebuie să putem evalua sincer sentimentele noastre si de ce simtim asa, de ce simțim gelozie în loc de compersiune apoi să determinăm dacă suntem îndreptățiți în aceste sentimente. Dacă acestea sunt sentimente justificate, atunci trebuie să luăm măsuri pentru a rectifica situația care le-a provocat. Emoțiile care nu sunt justificate, dar care rezultă din simpla teamă sau din propria noastră nesiguranță internă, trebuie să fie tratată sincer de către individ. Acest lucru nu este nici ușor, nici rapid. Este nevoie de timp pentru a ajunge la un punct în care ne deplasăm peste aceste sentimente nesănătoase și într-o mentalitate mai pozitivă.

În orice relație, legătura dintre toți partenerii va ajuta la diminuarea geloziei. Ar putea ajuta chiar să dispară. Mulți oameni cred că gelozia este o necesitate în poliamorie. Deși gelozia poate apărea din diferite motive, ea nu trebuie să fie norma într-o relație poliamoroasa.

Legarea între parteneri poate ajuta la diminuarea geloziei. Mai multă intimitate înseamnă mai multă legătură. Dacă partenerii rămân intimi unul cu altul, legătura crește. Ar putea ajunge la un punct în care gelozia ar putea dispărea complet. O persoană care este îndrăgostită sau legată de alta poate începe să aibă o mentalitate politică. Ce înseamnă această mentalitate politică? Ei își caută partenerii și partenerii lor caută pentru ei. Puteți bucura de faptul că partenerii dvs. se iubesc unul pe celălalt. Nu se va îndepărta de tine. Aceasta este compersia.

O persoană poate rămâne legată de mai mulți parteneri. Ei trebuie doar să-și mențină afecțiunea și intimitatea cu ei. Ei pot lua bucurie fără să se teamă de pierdere. Compersiunea poate fi o parte din viața lor.

Iubeste-ti partenerii. Lăsați partenerii să se iubească unul pe altul și pe voi. Luați bucurie în dragostea lor. Diminuează-ți temerile sau nesiguranța și poți începe să te scapi de frică și de gelozie. Permiteți-vă să simțiți compersia și puteți găsi mai multă fericire.

______________________________________
Compersion A feeling of joy when a loved one invests in and takes pleasure from another romantic or sexual relationship. 
Metamour Literally, meta = with; about + amor = love. The partner of one's partner, with whom one does not share a direct sexual or loving relationship 
paramour secret lover

12 decembrie 2018

7 forme de non-monogamie

În cultura contemporană, monogamia înseamnă două persoane care acceptă să facă sex doar între ele și nimeni altcineva. Monogamia clasică - o singură relație între cei care se căsătoresc ca fecioare, rămân exclusiv sexual întreaga lor viață și devin celibat la moartea partenerului - a fost înlocuită de monogamie în serie. Monogamia mondială este un ciclu în care oamenii sunt excluși sexual unul cu celălalt pentru o perioadă de timp, se destramă și apoi se reîntoarce într-o altă relație sexuală exclusivă cu o altă persoană.

În schimb, relațiile non-monogame sunt mai diverse și variază în funcție de onestitatea, deschiderea sexuală, importanța regulilor / structurii și conexiunea emoțională. Persoanele care au relații non-monogame variază de la acei practicanți religioși ai poliginilor implicați în Islam sau de la Sfinții Fundamentali ai Zilelor din Urmă (Mormonii), adesea personal și conservatori din punct de vedere politic, către practicienii de poliamora sau anarhia relațiilor, care tind să să fie personal și politic liberal sau progresiv. În special printre grupurile mai liberale, există o suprapunere semnificativă cu alte subculturi neconvenționale, cum ar fi păgânii, geekii, jucătorii, entuziaștii de știință și ficțiune și practicanții BDSM (cunoscut anterior și sub denumirea de sadomasochism, denumit și kinky sex sau kinksters).

Inselat

Unii oameni văd orice relație non-monogamă ca adulter, indiferent dacă ambii parteneri au acceptat sau nu să aibă interacțiuni sexuale în afara cuplului comis. Eu susțin că transparența contează, iar non-monogamia consensuală este diferită calitativ de non-monogamia non-consensuală sau de înșelăciune. Cele două categorii de relații au, de asemenea, rezultate distincte diferite pentru persoanele implicate: nu numai că non-monogamii consensuali încearcă să-și spună reciproc adevărul, dar această comunicare mai mare are un impact real, cum ar fi rate mai mici de transmitere a boliilor cu transmitere sexuala între nonmonogamisti consensuali printre non-monogamisti non-consensuali. Mulți non-monogamisti se bazează pe comunicarea onestă pentru a negocia acorduri consensuale care permit o varietate de moduri de a avea mai mulți parteneri.

Chiar dacă societatea contemporană este de acord că înșelăciunea este nedorită, oamenii o fac în mod regulat. Cercetătorii estimează că aproximativ 20%-25% dintre bărbații căsătoriți și între 10% și 15% dintre femeile căsătorite admit că au o afacere la un moment dat în relația lor. Înșelăciunea a devenit mai ușoară, deoarece tehnologia a lărgit oportunitățile de infidelitate ajutându-ne să găsim vechile noastre strigăte de liceu pe Facebook sau să organizăm întâlniri obișnuite la Tinder și OKCupid. Definiția înșelăciunii poate fi destul de dificilă, deoarece poate include o varietate largă de comportamente care nu sunt direct sexuale fizice, de la trimiterea de flori virtuale la chat-ul video pe Skype la o masă "prăjită" fără contact fizic, ci o conversație intimă emoțional cu pasiune reprimată, la sexul telefonic plătit cu un profesionist.

Poligamie

Alaturi de monogamie (si chiar predarea), culturile din intreaga lume au practicat mult timp poligamia - o forma de casatorie formata din mai mult de doua persoane. Cea mai comună formă de căsătorie multiplă partenere este poliginia, o căsătorie a unui soț și mai multe soții, care sunt fiecare exclusiv sexual cu soțul. La nivel mondial, musulmanii sunt cel mai probabil să fie poliginoși, cu cele mai mari concentrații de poligină contemporană în Orientul Mijlociu și în părți ale Africii. Poliția - o căsătorie cu o soție a mai multor soți - este mult mai rară, deoarece căsătoriile între o femeie și mai mulți bărbați au primit mai puțin sprijin social, politic și cultural decât au relații poligonice.

Relatii deschise

Relațiile deschise sunt suficient de variate pentru a fi un termen umbrelă pentru relațiile non-monogame consensuale bazate pe un cuplu primar care este "deschis" la contactul sexual cu ceilalți. Cea mai comună formă de relație deschisă este cea a unui cuplu căsătorit sau pe termen lung, care are un al treilea (sau uneori al patrulea sau al cincilea) partener a cărui implicare și rol în relație este întotdeauna secundară. Un cuplu care practică acest tip de relație poate să se angajeze împreună cu partenerul secundar împreună cu partenerul secundar sau separat, sau poate să aibă relații externe independente cu diferiți parteneri secundari - indiferent de parametrii specifici, cuplul principal rămâne întotdeauna o prioritate. În general, înrădăcinate în reguli specifice, așteptări și comunicări între cei implicați, relațiile deschise pot avea o varietate de forme și pot evolua în timp, după cum este necesar, pentru a răspunde nevoilor persoanelor implicate. Swinging, monogam, polamoros / polifidit și relații anarhice pot fi considerate "deschise".

Swing

Dintre formele recunoscute sau intenționate de non-monogamie, swinging-ul este cel mai cunoscut și mai popular. În general, swinging-ul implică cupluri comise care schimbă în mod consensual partenerii în mod specific în scopuri sexuale. Este extrem de diversă, de la scurte interacțiuni între sau între străini la petreceri sau cluburi sexuale, la grupuri de prieteni care se cunosc și care au socializat de mai mulți ani. Început ca practica "schimbării soției" printre piloții din Forțele Aeriene din SUA după al doilea război mondial, swinging-ul sa răspândit pe tot globul și a devenit destul de popular pe Internet. În general, o subcultură axată pe heterosexuali, swingerii au o reputație mult mai deschisă față de interacțiunea de tip "fata-pe-fata", dar, deseori, resping în mod explicit contactul sexual dintre bărbații din cluburile sau petrecerile swing.

Relațiile monogamice

Relațiile monogamice sunt cele în care un cuplu este în primul rând monogam, dar permite grade diferite de contact sexual cu alte persoane. Ca și în cazul altor relații non-monogame, regulile structurale ale acestor contacte sexuale externe variază în funcție de cuplu: Unele permit numai stagii de o noapte (nu a doua oară cu aceeași persoană) sau doar anumite tipuri de activități sexuale (de exemplu, dar nici un act sexual), iar altele au limitări de timp sau locație (de exemplu, nu mai mult de o săptămână sau numai atunci când oamenii călătoresc sau nu acasă).

Poliamorie și Polifidelitate

Poliamoria este un stil de relație care permite oamenilor să desfășoare în mod deschis mai multe relații sexuale și / sau romantice simultan, în mod ideal cu cunoștințele și consimțământul tuturor celor implicați sau afectați de relații. Polifiditatea este similară, cu excepția faptului că este un stil de relație închis care necesită fidelitate sexuală și emoțională unui grup intim care este mai mare decât două. Relațiile poliaffective sunt conexiuni emoționale, intime, non-sexuale, între persoane legate printr-o relație poliamoroasă, cum ar fi doi bărbați heterosexuali care sunt atât în ​​relații sexuale cu aceleași femei și au relații co-soti sau de tip frate intre ei.

Relația Anarhie

Având în vedere natura anarhică a acestei filosofii de relații, este dificil să se stabilească o definiție exactă a relației anarhia, dar două teme apar în mod regulat în scrierile celor care o discută. În primul rând, anarhiștii relaționali sunt adesea extrem de critici față de standardele culturale convenționale care prioritizează relațiile romantice și bazate pe sex pe relațiile non-sexuale și non-romantice. În schimb, anarhistii relationali încearcă să elimine diferențele specifice sau evaluările ierarhice ale prieteniei față de relațiile bazate pe dragoste, astfel încât relațiile bazate pe dragoste să nu fie mai valoroase decât prieteniile platonice. Fiecare relație este unică și poate evolua pe măsură ce participanții o cer; dacă apare conflictul, oamenii se ocupă de probleme sau relația se termină. Pentru că dragostea este abundentă, oamenii pot avea multe relații concertante și iubitoare, care nu se limitează la formatul cuplurilor.

În al doilea rând, o altă temă importantă în relatiile anarhiste este rezistența la plasarea cerințelor sau a așteptărilor cu privire la persoanele implicate într-o relație. În timp ce swingerii și poliamoriștii creează adesea reguli și linii directoare specifice pentru a-și structura relațiile, anarhiștii relaționali resping astfel de reguli, conducând în mod inevitabil la o evaluare ierarhică a unor parteneri față de alții. În relatiile anarhiste, nimeni nu trebuie să dea ceva sau să facă compromisuri pentru a susține o relație; mai degrabă, este mai bine să ne separăm pe cale amiabilă decât să susținem o relație nefericită și nereușită.

12 aprilie 2018

Mamici Gravidute si Bebei

​Fiind proaspata mamica mi-am dorit sa ma informez foarte bine despre toate etapele de crestere si sa fiu mereu cu un pas inainte. Deoarece nu mi-a fost de ajuns blogurile si cartile, am intrat si pe diverse grupuri pe retelele e socializare. Un grup mi-a captat atentia.

Va prezint cel mai tare FunClub de carcotase: Mamici gravidute si bebei. O adunatura de gaste frustrate, majoritatea analfabete care folosesc drept scuza faptul ca au copii si de aceea nu au timp sa scrie pe intelesul tuturor. Cum spuneam, mamici perfecte, a tot stiutoare, care judeca si umilesc alte mamici care pun anumite intrebari. Mahalagioaice de la tara cu conextiune la internet.

Cred ca si adminele grupului sunt la fel de carcotase, caci accepta postari in care se permite prea multa barfa, dar prea putin informare; nu s-ar baga vreuna cand 400 de muieri cotcodacesc in continuu la o postare, din care doar 50 sunt destul de educate sa raspunda omeneste. Radio sant la putere!

In principiu nu am nici o treaba cu nimeni, dar cand le vad cat de 'dejtepte' se dau si in loc sa ajute alte mamici care au nevoie de raspunsuri, ele raspund off topic despre ce fac ele in cotetul lor.

Mi-ar fi placut sa va amuz cu cateva comentarii, dar o sa vreau sa vorbesc despre un singur lucru de care am vrut sa postez mai demult. Textul de mai jos este copy paste la postare:

Buna seara! A fost o postare mai inainte,se pare ca am fost blocata deoarece nu sustin fete cu varste atat de fragede care raman insarcinate! Fac o postare special despre asta ca sa ma descarc....daca nu e ok sa nu se posteze! 14,15,16 ani e ideal sa ramai insarcinata? Spune-ti voi mamelor? Este bine? Este o lauda? Da! Ma agit,ma doare si nu inteleg de ce spune-ti unei fete minore "felicitari" ca a ramas insarcinata... pentru ca am o fata si nu as dori in veci sa se intample asta! O sa ii vorbesc,o sa o educ intr-un fel sa nu-si doreasca copil de la 12 ani! NU sunt de acord cu avortul,nu ma intelege-ti gresit,dar sunt atatea metode de protectie,de ce fetelor? De ce atat de devreme?,cand aveti o viata lunga inainte! De ce in loc sa-ti traiesti copilaria alegi sa cresti tu insuti un copil? Dragelor nu zic cu rautate,ci doar va zic sa ca gandi-ti inainte se 1000 de ori inainte de orice contact sexual! Viata nu e o gluma si un copil nu e o papusa!

Postarea a avut sute de comentarii in care mamicile erau extrem de revoltate pentru ca acesti copii ar trebui sa isi traiasca copilaria si sa mearga la scoala nu sa faca sex si le dau dreptate, DAR daca huiduiti tinerele mamici credeti ca se va rezolva ceva?

Normal ca aceste tinere mamici trebuie aplaudate si felicitate! De ce sa fim inca un factor pentru depresia post partum? De ce sa nu le integram in societatea de mamici avand in vedere ca ele au cea mai mare nevoie! Nu este usor sa fi adolescenta si cu un bebe in burtica, unele renunta si la scoala sau mai rau parintii le renega si atunci in ce societate mai traim?

Solutia cea mai buna este educatia sexuala atat acasa cat si in scoli, anticonceptionale, informarea vizavi de boli cu transmitere sexuala, avort, etc. Ideea nu este de a baga spaima in adolescenti, ci de a ii informa si a fi pregatiti, dar credeti ca se intampla asa ceva? Normal ca nu! Ca oamenii sunt prea preocupati de a feri copii lor de a se maturiza prea repede. Toti parintii isi doresc ca copii lor sa se bucure cat mai mult de copilarie, dar din pacate oricat de mult incerci sa educi un copil, in momentul in care iasa pe usa, sa te astepti si la influente exterioare.

Hai sictir ca de figurante e plina lumea.

17 ianuarie 2018

Sa respectam batranii?

Parintii nostrii ne-au spus mereu ca ar trebui sa avem respect fata de oamenii mai in varsta ca noi, indiferent ca sunt oameni mai dificili sau ca ei nu au pic de respect fata de generatia noua.

In fiecare dimineata ma duc la chioscul de ziare si imi cumpar doua bilete de autobuz. Nu mai aveam nici un ban schimbat, dar am avut 4 lei in monede (3 lei de 50 bani si 10 de 10 bani). Ma duc la chiosc, cer doua bilete si ii dau monezile. Femeia se uita sec la mine si imi spune "Sa-ti dea Dumnezeu sa ai in viata atat cat ai tu aici". Daca ii dadeam bancnota de 100 nu era bine ca nu avea sa imi dea rest, deci ce era de facut? Am intors spatele si am lasat acritura sa bombane de una singura.

De prea multe ori am auzit batranii cum spun despre noile generatii ca sunt niste depravati cu prea multa libertate, dar ce te poti astepta de la niste indivizi care nu stiu decat sa vorbeasca despre revolutie? Nu e vina noastra ca noi suntem depravati, ci voi pentru ca habar nu ati avut sa o scoateti la timp. Nu invinovatiti noile generatii pentru greselile voastre, pana la urma a cui era datoria de a educa generatiile noi?

Cand am fost gravida a trebuit sa merg periodic la control asa ca luam tramvaiul spre spital. Am mai auzit ca batranii bombane ca sa le cedezi locul pe scaun, dar s-a trezit sa imi spuna mie, gravida fiind, sa ma ridic si sa las locul la barbatu'so. M-am uitat la ea, usor amuzata si i-am spus ca daca doreste sa ma ridic nu are decat sa ma ia in brate.

Odata cu varsta inaintata nu primesti o medalie in care toata lumea este obligata sa te respecte. Daca esti un rahat, cu siguranta vei fi tratat ca atare. Fara exceptii! Respectul se merita, nu se un lux care vine odata cu varsta, din oficiu.

5 decembrie 2017

Jurnal de sarcina - spitalizarea

Parintii mei vin in vizita. Mama imi gateste supica de pui si ardei umpluti, dar imediat cum s-a terminat mancarea si au plecat, mi s-a si rupt apa.

Nu m-am panicat deloc, am vorbit din timp cu un vecin sa ma ia cu masina incolo si pana a venit el am facut un dus, m-am pregatit, mi-am luat bagajelul si am plecat la spital la Odobescu.

Acolo au verificat care este situatia, mi s-au rupt intr-adevar membranele. Au spus ca momentan am nevoie doar de dosarul de analize, pijamale pt internare, tampoane cu tifon, primul pachetel cu haine pentru bebe, pad-uri de pus sub fund si alea recomand sa fie mai multe, cel putin in prima zi am avut nevoie de cel putin 3-4 pad-uri si in rest sa imi aduca sotul.

M-au internat si m-au dus in sala de travaliu. Simteam cum tot imi curge lichidul amniotic, cate putin cate putin, dar a fost si un moment in care curgea ca din robinet. Acolo mi-a luat tensiunea, temperatura, recolta de sange pentru analize si verifica din cand in cand bataile inimii ale bebelui. Nu am avut dureri atunci.

La un moment dat m-a luat si contractiile dureroase, probabil din cauza ca mi-au bagat foarte repede in perfuzie ca sa grabeasca travaliul, din cate am inteles grabeste dilatarea, dar si durerile.

Problema a fost ca contractiile au venit la interval de 2-3 minute si ma tineau pana in 15-30 de secunde si din ce in ce mai dureroase, dar dilatatia era exagerat de mica, dupa 8 sau 9 ore ma dilatasem 3cm... cel putin asa mi-a spus medicul atunci.

Eram in dureri foarte mari, iar medicul avea alte preocupari. Mi s-a spus ca epiduralul iti poate prelungi travaliul foarte mult si ca nu recomanda momentan. La un moment dat imi spune "Poti sa nasti natural, dar te chinui pana maine dimineata, sau te bag in cezariana si scapi imediat". Nu am fost informata de starea mea, doar ca nu m-am dilatat destul, iar copilul a urcat in burtica. Era deja ora 22 si contractiile erau foarte puternice. Medicii si asistentele nu pareau sa aiba compasiune fata de mamicile in travaliu, dar am vazut cum discutau cateva asistente langa patul meu. Una a spus "Pot eu sa ma pun in fata doctorului?" Stiam ca ceva nu era in regula sau ca a facut medicul ceva, ca prea mult imi baga pe gat cezariana fara a fi vreun motiv medical. La un moment dat asistenta care era mai acra mi-a oprit perfuzia si si-a asumat raspunderea ca o sa aibe discutii cu doctorul meu. Din nou mi-a propus cezariana si in chinurile facerii i-am spus ca mi-e indiferent si ca facem cum considera el mai bine.

La Odobescu nu iti fac cu alt kit decat Braun cu branula roz, in caz ca merge cineva acolo si doreste epidural sa stie. Mie nu mi l-a facut si am dat banii pe el degeaba.

A pregatit masa de operatii, mi-era frica deoarece nu imi doream sa fiu taiata si stiam intr-un fel ca o sa se ajunga aici. M-au intins pe masa si vedeam in reflexia din geam cum lucreaza. Cand l-au scos si l-au pus pe masa era cel mai frumos lucru pe care l-am vazut, dar nu am putut sa il tin in brate, in schimb mi-a pus funduletul lui in palma pentru cateva secunde si l-a dus in alta camera.

M-au cusut la loc si m-au trimis in salon pentru recuperare. Urma spaima mea; oare cum o sa se comporte asistentele cu mine? Oare o sa fie ok? Si asa mai deoarte.

Ma luase depresia instant, nu stiam nimic de bebe, ma durea operatia, aveam nevoie de afectiune si alinare, dar nu aveam pe nimeni langa mine. Am stat 4 zile in spital de parca erau 4 luni. M-am ambitionat foarte mult ca sa ma ridic din pat, sa imi vad baiatul si sa plecam cat mai repede acasa.

Au trecut 3 zile si nimeni din spital nu venise sa imi schimbe pansamentul; imi pusese tifon care trebuia schimbat zilnic. Intre timp in salon venise o doamna care si ea era la acelasi medic ca si mine. La ea a venit rezidenta si i-a schimbat imediat pansamentul, iar eu am intrebat-o ca mie de ce nu mi-l schimba fiind la acelasi medic. Nici macar nu mi-au spus ca trebuia sa imi cumpar cosmopor, dar mi-a dat doamna respectiva. Doctorul meu mi-a spus ca pot sta cu tifonul ca nu are nimic, dar era murdar! Halal medici!

Teama mea a fost de asistente cand m-am internat. Imi era frica de povestile altor mamici si aventurile prin care au trecut. Ey, eu sunt de parere ca doctorul a fost cel care defapt si-a batut joc. Asistentele, pana si cele mai acre, isi faceau treaba si o faceau bine. Nu m-au tratat ca pe ultimul om pentru ca nu am scos bani din portofel si nici nu mi-au dat de inteles ca ar trebui sa le dau.

Am intrebat-o pe doamna care era la acelasi medic daca a dat bani si a spus ca da, iar in sala de travaliu vazusem o alta mamica cum in chinurile facerii isi numara banii in portofel. Pe hol mai vedeam mamici cum alergau dupa asistente si infirmiere si le mai bagau in buzunar bani, desi ele refuzau si sincer m-a dezgustat acest lucru si teama ca daca nu le dau ceva nu o sa aibe grija de ele.

Sincer eu nu am dat nici un leu, dar inainte sa plec am lasat cateva ciocolati la doamnele asistente ca si multumire pentru ca au avut grija de noi si de copii nostrii.

Acum partea interesanta... dupa cum spuneam in jurul orei 22 m-a convins medicul sa fac cezariana, undeva la 22:30 eram pe masa de operatii, iar la 23:04 s-a nascut micutul. 

Inainte sa plec am facut poze cu telefonul la dosarul meu din spital, iar cand am ajuns acasa am dat peste o foaie foarte interesanta care spunea ca la ora 21:00 eu eram defapt dilatata complet. Eu in momentul ala trebuia sa fiu pe masa si sa imping, in schimb nu m-a informat fata de starea mea si m-a lasat o ora si jumatate sa ma chinui crezand ca eu nu m-am dilatat. 

Pe scurt, a facut tot posibilul sa ma bage in cezariana pentru ca nu avea nici un chef sa se complice cu mine. Este un doctor bun, operatia arata bine pana acum, dar sincer, nu mai vreau sa trec prin asa ceva. Doctorul m-a lasat cu un gust amar in gura si nici macar nu am mai vrut sa il confrunt si sa il intreb de ce nu a vrut sa ma nasca natural.

Pentru mine a fost o trauma sincer si imi vine sa pocnesc pe toti care imi spun "lasa ca a trecut si ca al mic este bine sanatos". Eu nu sunt bine sincer, sunt nervoasa ca mi-au luat copilul fara sa il tin in brate, ca nu m-au informat de starea mea si dupa ce totul s-a terminat, nici macar nu mi-au schimbat pansamentul... mi-as fi dorit sa fi fost sotul alaturi, dar vorba unei asistente "unde te crezi? In filme?"

29 noiembrie 2017

Jurnal de sarcina

Mi-am dorit foarte mult un copil, dar nu a fost nici momentul si nici persoana potrivita. La inceputul acestui an am decis sa incerc din nou...

Deoarece nu am prea citit pe internet experienta unei mamici pe saptamani, am hotarat ca sa scriu un jurnal de sarcina cu experientele prin care trec.

Primul control medical:

M-am simtit pierduta la inceput, nu am stiut ce se intampla, eram putin speriata de ideea ca o sa avem un bebe asa ca a doua zi am sunat la spitalul de maternitate pentru informatii. Primul lucru care m-a intrebat a fost daca doresc sa fac avort; i-am spus ca doresc sa il pastrez, iar in momentul acela si-a schimbat tonul vocii si mi-a oferit toate informatiile de care am avut nevoie. A fost foarte amabil, desi nu stia cu cine vorbeste, era bucuros ca doresc acest mic sufletel.

M-am dus direct la maternitate, la policlinica unde am fost foarte bine primita de catre personal. Medicul meu este grec, foarte amabil, mi-a lasat numarul lui de telefon pentru a il suna in caz de orice intrebare sau problema.

Am facut un eco si era clar, eram in 5 saptamani. A spus ca este destul de mic si sa vin urmatoarea saptamana pentru inca un control. Am fost cea mai fericita persoana de pe lume, radiam de fericire, toata ziua am avut un zambet pe mecla pe care nu mi-l putea sterge nimeni.

6 saptamani:

Medicul mi-a facut o lista cu analizele necesare. Mi-a spus ca o parte sunt asigurate, iar o parte nu sunt. Am decis sa merg la Medlife si sa rezolv problema. Doamna de acolo mi-a recomandat ca sa mai astept putin deoarece nu sunt inca fonduri si sa sun cu cateva zile inainte sa intre, dar am decis ca sa fac cele care oricum trebuia platite.

Am facut hepatita C, toxoplasmoza, rubeola si cytomegalovirus. Am intrat putin in panica cand am vazut ca am vazut ca mi-a iesit toxoplasmoza, rubeola si cytomegalovirus pozitiv. Am crezut ca va trebui sa renunt la sarcina, dar m-a calmat doctorul meu si mi-a explicat ca aceea sunt defapt anticorpii ramasi dupa ce am avut de aface cu bolile respective in trecut. A spus ca nu este nimic grav.

7 saptamani:

Ma simt obosita, imi vine sa dorm continuu si simt ca nu dau randament la servici. Lucrez de noapte, dar asta nu ma deranjeaza atat de mult, dar oboseala, lipsa poftei de mancare se simte. Eram in drum spre servici si simt cum imi vine sa vomit asa ca i-am dat direct in iarba. A fost un moment foarte penibil pentru ca m-a vazut cineva si a inceput sa ma ia la intrebari de cum ma cheama, unde merg si unde stau. I-am explicat care este situatia si a mers mai departe si se mai uita la mine cum mergeam pe patru carari. A fost dragut din partea lui, iar penibil din partea mea.

Saptamana 14:

I-am spus unei prietene ca sunt insarcinata si mi-a recomandat sa fac o cerere oficiala cum ca sunt insarcinata cu scrisoare de la medic. Un lucru care eu nu stiam ca trebuie facut, iar nici un angajator nu o sa iti spuna.

Acea cerere imi ofera protectie la locul de munca. Oficial ei nu au nici un drept sa ma dea afara si imi ofera anumite beneficii. I-am cerut si numar de inregistrare, care nu l-am primit de la sefi. In caz ca va este de folos aceasta informatie va atasez si un exemplu de cerere:

Domnule director,
Subsemnata ……, angajata la …….., in functia de …….., posesoare a C.I.  seria …….. nr. …….., C.N.P. …….., va aduc la cunostinta faptul ca sunt insarcinata in ….. saptamani/luni.
Prin prezenta cerere, va rog sa luati in evidenta situatia mea, respectand normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca, precum si toate normele legislative in vigoare.
Totodata, conform OUG nr. 96/2003, art. 7, alin. (1), va rog sa transmiteti copii ale documentelor atasate care atesta starea mea fiziologica de graviditate catre medicul de medicina muncii si Inspectoratul Teritorial de Munca.
Va atasez adeverinta eliberata de medicul ginecolog / de familie …….. in data de …………
Va multumesc.
Cu respect/stima/consideratie,                                                                            Data,
……..


Saptamana 15:

Greturile de dimineata isi spun cuvantul. Foarte rar vomit mancare, mai mult saliva. Eram la servici dupa o tura de 12 ore. Mi s-a facut rau si am mers la baie sa vomit. In voma am vazut un fir de sange proaspat. Nu i-am dat foarte multa importanta, dar i-am spus si prietenului meu. Poate mi s-a parut, poate era de la jeleuri... 

A doua zi aceeasi poveste, dar sangele din voma era destul de mult. Am urlat la prietenul meu sa vina si a spus ca mergem la spital direct. L-am sunat pe ginecologul meu care a recomandat sa mergem la maternitate la urgenta sa vedem daca al mic este in regula apoi sa mergem la judetean la urgenta. Zis si facut. Piciul era ok, misca foarte mult in burtica si m-am linistit. Medicul de garda mi-a spus ca este posibil sa fie o iritatie pe esofag la cum ma fortez si ca as putea sa iau ceva impotriva greturilor de dimineata si sa incerc sa nu mai vomit.

Saptamana 16:

Medicul mi-a eliberat o adeverinta pentru un program mai scurt. Inaintez in sarcina si mi-e din ce in ce mai greu, iar programul meu nu este foarte sanatos pentru micut. A spus ca trebuie sa ii predau o copie si la medicul meu de familie.

I-am spus sefei de situatie si i-am aratat hartia de la medic. I-am spus ca o sa ii fac cererea si ca o sa ii predau o copie. Ea nu i-a dat importanta si a zis ok.

Am plecat in delegatie. A fost foarte fancy totul, m-am simtit bine, dar facusem o toxinfectie alimentara. Nu a fost nimic grav, dar superiorii mei au uitat ca sunt insarcinata si am facut multe poze in ploaie pe plaja, lucru care m-a cam afectat la sanatate. Sa aveti grija si sa nu lasati sefii sa va exploateze. Sanatatea voastra si a copilului este mai importanta decat orice.

Saptamana 17:

Ajungem acasa, in 5 zile am schimbat 3 avioane si doua busuri. A fost obositor, dar nu a fost foarte rau. 

Cand am intrat in tura le-am predat foaia promisa, iar sefii s-au suparat foarte tare pe mine din cauza aceasta. Au inceput sa urle la mine si sa ma ameninte ca vor face tot posibilul sa ma dea afara (desi nu pot din punct de vedere legal), dar avand in vedere ca traim in Romania si ca salarul meu era jumatate pe contract si jumatate pe sub mana, au decis ca sa nu ma mai plateasca acea suma in plus si nici sa nu ma mai plateasca timp de 2 luni pe motiv ca am luat avans de la ei si isi vor banii cat mai repede.

Ce m-a deranjat a fost faptul ca sefa nu a mai recunoscut ca sa ii fi dat acea foaie sa o citeasca, iar apoi a avut tupeul jegos ca sa imi spuna ca sa ii spun multumesc ca nu m-a dat afara inainte sa ii dau acea cerere care trebuia inregistrata la ITM.

Prietena mea m-a salvat, daca nu era ea, eu in momentul acea nu aveam loc de munca si nesiguranta zilei de maine.

Dupa acea altercatie cu sefii m-am simtit extraordinar de rau, am vomitat de 3 ori si mi-a dat sangele pe nas, lucru care nu mi s-a intamplat niciodata. Cel mai groaznic a fost cand am inceput sa vomit din nou acel lichid galben de la bila care are un gust atat de rau incat ma face sa vomit si mai mult. A fost o experienta foarte traumatizanta pentru mine si sper sa nu mai trec prin asa ceva.

M-au trecut la program scurt, dar atitudinea superiorilor nu a fost foarte ok fata de mine. M-am simtit ca ultimul om dupa atata amar de vreme lucrand pentru ei.

Saptamana 19:

Ma simt mai bine, burtica creste, greturile nu mai sunt atat de dese si am mai multa energie, dar fiecare saptamana vine cu ceva nou. Saptamana asta am avut un carcel care m-a luat din somn. Norocul a fost ca prietenul meu stia ce sa faca si mi-a rezolvat piciorul instant, dar observ cum incep sa mi se umfle picioarele si simt ca merg ca un pinguin.

Niciodata nu am avut probleme cu caldura, dar canicula ma omoara. Nu mai rezist la soare asa cum o faceam odata, imi simt de multe ori burtica grea si imi obosesc picioarele. Practic simt cum obosesc daca stau prea mult intr-un loc, obosesc daca stau aplecata.

Saptamana 21:

Am fost la inca un control 3D. Ma coplesesc emotiile de fiecare data cand il vad pe micut. Si greturile incep sa dispara incet si incep sa radiez si eu.

Saptamana 22:

Micutul incepe sa miste si in sfarsit il simt si eu. Taticul este in extaz, se poate citi fericirea pe chipul lui. Asta este un moment memorabil si de neuitat.

Saptamana 25:

Copilul are aproape 800 de grame, este bine sanatos, iar pana acum totul merge extraordinar. Singura problema este munca. Mi-e greu cu munca, fiind un job in care trebuie mereu sa ma misc, sa ma ridic, sa ma aplec, dar ma tin tare.

Medicul meu m-a lasat balta. I-a explicat prietenului meu ca nu va mai fi foarte activ in maternitate si ca isi va presta serviciile in Arad. Nu pot fi suparata pe el, ba chiar din contra il inteleg si ii respect decizia, dar pentru mine este putin stresanta situatia aceasta. Am alt medic, este bun, dar imi da de inteles ca nu este fan nastere naturala. Sunt foarte multe mamici care nasc si cu siguranta nu are chef sa ma pazeasca pe mine pana nasc si prefera sa scape mai repede, dar asta inseamna mai multe zile de spitalizare pentru mine ceea ce prefer sa evit.

Saptamana 26:

Seful a auzit la stiri ca se va pune plafon pe indemnizatie si s-a gandit ca sa imi mareasca brutul pentru a beneficia de mai multi banuti in plus dupa sarcina. Brutul a fost neasteptat de mare, iar sefa a spus ca ea nu imi va mai da nici un leu. M-am certat cu ea si am avut foarte multe discutii stiind ca eu mai am 3 luni de supravietuit fara bani, iar ea s-a zgarcit la nici 700 de lei cat avea sa imi dea pe luna respectiva.

M-am consumat foarte tare din acest motiv si am asteptat sa lamuresc cu seful care este venitul meu in mana. El mi-a cerut munca in plus in prenatal pentru brutul oferit si voi primi si o suma de bani. Ma simt foarte stresata din aceasta cauza si imi pare rau ca am acceptat deoarece nu mai am siguranta zilei de maine, iar sefa de multe ma ameninta ca nu imi va vira banii.

Cat despre activitatea micutului, este foarte zburdalnic in burtica, nu prea am avut probleme cu arsurile sau cu durerile de spate.

Saptamana 27:

Se instaleaza o usoara forma de depresie, ma uit pe internet la nasteri naturale, dar si la cezariene. Imi fac scenarii ingrozitoare in cap ca imi vor cere spaga, bani pe care nu as dori sa ii dau, imi imaginez ca ma vor trata ca pe ultimul om in spital si nefiind o fire foarte pasnica, cu siguranta nu va iesi bine.

Mi-e teama, uneori sunt ingrozita de cum va decurge nasterea si de tratamentele personalului fata de pacienti. Mi-e teama ca poate micutul nu va primi ingrijirea de care are nevoie si ma doare ca nu pot avea incredere in sistemul medical din Romania. Un lucru este cert, sper sa fiu cat de poate de ferma si sa nu ii las sa ma calce in picioare. Nu concep ca trebuie sa suport un tratament neprofesional si sa tac pentru ca si asa nu o sa stau mult internata. Sper sa reusesc.

Un lucru este cert, iubitul si familia ma sustin si imi sunt alaturi. De prieteni nu pot spune acelasi lucru. Este frustrant cum fiecare simte nevoia de a-si exprima opinia vizavi de viata ta si cum te trateaza ca si cum ai avea cancer. Este frustrant cand imi spun ca doar pentru ca sunt gravida eu nu ar trebui sa beau nici cafea, ceea ce pentru mine este chiar indicat avand in vedere ca am o tensiune extrem de mica. Ma deranjeaza ca imi spun mereu ca viata mea s-a terminat de acum incolo.

Saptamana 31:

Ma simt bine, sunt mult mai activa acum fata de primul trimestru in care ma simteam extenuata. Uneori dorm bine, alteori abia ma pot misca, iar cateodata simt cum mi se aduna foarte multa presiune in cap si ca nu pot sa respir; nu stiu care este motivul, dar ma ridic in fund si imi trece foarte repede. Am 64 de kg, iar inainte sa raman insarcinata aveam 46kg, am picioarele umflate, uneori ma dor in momentul in care ma dau jos din pat, mai ales calcaiele, dar nu este nimic caci bebelul este sanatos si zburdalnic in burtica.

Incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la bagajul de spital pentru cand nasc si am achizitionat diverse lucrusoare pentru cand vine bebe pe lume. Am si primit multe din partea prietenilor apropiati. Orice ajutor este bine primit mai ales cand esti la primul copilas. Cel mai bun sfat este sa nu iei totul din prima, ci din mers, deoarece risti sa cumperi lucruri de care nu o sa ai nevoie, iar familia oricum vor simti nevoia de a cumpara tot felul de lucrusoare pentru bebe.

Saptamana 33:

Am fost la spital pentru analize, probabil ultimele analize si mi-a iesit ca sunt anemica. Din cate am inteles este normal si nu ar trebui sa imi fac mari probleme atata timp cat mananc consistent. Mi-a recomandat sa mananc cat mai mult ficat si carne rosie, spanac.

Ma simt bine, bebe este foarte activ in burtica drept urmare am inceput sa imi fac lista pentru bagajul de spital. Am rugat cateva cunostinte sa ma ajute cu sfaturi, m-am uitat si pe internet vizavi de ce mi-ar mai trebui la spital. Am terminat si cu amenajarile in camera, patutul este pregatit si abia asteapta sa fie folosit.

Saptamana 35:

Spre deosebire de alte mamici am observat ca sunt destul de activa si nu prea pot sa ma stau intr-un singur loc, dar corpul deja nu mai coopereaza. Mersul pe jos devine din ce in ce mai greu si simt uneori contractii false (Braxton Hicks). Am fost in vizita la o mamica care mi-a donat cateva lucrusoare utile pentru cand vine bebe. Din pacate nu am gasit un taxi si am decis sa merg in statie in speranta ca voi gasi ceva acolo. Drumul a fost foarte scurt, dar corpul meu nu mai coopera. Am simtit nevoia de a ma opri si de a ma aseza din 10 in 10 metrii. M-am simtit rau si sincer am inceput sa plang pe o banca ca nu mai pot sa merg. Am stat in jur de 20 de minute si am pornit la drum unde am avut noroc de un taxi care m-a dus acasa.

Saptamana 37:

Aceasta este saptamana in care am decis ca este timpul sa am bagajul facut deja caci bebe poate sa vina oricand. Am discutat cu mai multe mamici si mi-au recomandat ca sa imi fac doua bagaje, unul pe care sa mi-l aduca sotul dupa o zi doua deoarece nu dispui de foarte mult spatiu in spital. Inca un lucru foarte util a fost ca sa fac pachetele cu hainutele pe care le va purta bebe zilnic. Eu am pus cate 3 pamperi in pachetel ca sa aiba si daca au nevoie de servetele umede sau mai multe scutece imi pot cere. Acest sfat a fost foarte util deoarece jumatate din hainute nici macar nu aveam nevoie de ele si imi ocupa foarte mult loc.

Am facut si cununia civila la primarie. Cuplurile necasatorite ca sa beneficieze de imdemnizatia pentru copil timp de 2 ani trebuie sa faca o cerere pentru ancheta sociala. Am sunat la Serviciul de Autoritate Tutelara si mi-au spus ca va veni cineva acasa ca sa vada care este situatia acasa si iti vor scrie un referat care intra la dosarul pentru indemnizatie. Am preferat sa nu ma complic si am facut starea civila care oricum o faceam mai devreme sau mai tarziu.

Saptamana 38:

Fiind timpul foarte scurt si nu stii niciodata cand vine bebe am fost la starea civila si am intrat in audienta pentru a-mi face buletinul mai repede. Mi l-a dat in 3 zile dupa audienta fara nici o taxa in plus. Dupa ce mi-am ridicat buletinul am mers la locul de munca unde am predat o copie dupa buletin si dupa certificatul de casatorie si am cerut o adeverinta de angajat pe care l-am pus impreuna cu analizele pe care le-am facut pana acum deoarece am inteles ca voi avea nevoie de ele in momentul internarii.

Bebe se misca foarte mult in burtica, este foarte activ si cred ca abia asteapta sa vina pe lume. Am inceput sa simt modificari; mi-a scazut burtica, picioarele imi sunt din ce in ce mai umflate sa nu mai spun de maini, au inceput sa ma doara si sanii, am scurgeri si daca merg prea mult ma inceapa jos. Merg foarte incet si pana si batranii ma depasesc cand trec pe strada.

Saptamana 40:

Ma simt ca un balon care este cat pe ce sa explodeze, merg incet, dar sigur, iar pana si batranii de pe strada ma depasesc. Am emotii stiind ca nu mai este mult pana cand voi deveni oficial mamica. Nu stiu nimic despre bebei, mi-era frica de ei pana acum sincer, dar abia asteptam.

Cu o zi inainte sa mi se rupa apa m-am simtit lipsita de energie, imi era greu sa ma ridic din pat, m-am simtit bolnava. Bebe a fost foarte punctual...