Scrisoare deschisa catre ANAF

In primul rand as dori sa va multumesc ca incercati sa va faceti datoria, pacat ca nu in locurile care trebuie. Ati amendat usturator si inchis magazine si cafenele deja falimentare ca nu cumva sa aiba cei din malluri competitie? Pentru ce? Pentru 3 lei in plus in casa de marcat? Sau pentru 50 de lei in minus datorita unei greseli pe care tot angajatul o va plati la sfarsitul zilei? Asta este frauda pe care noi romanii o facem?

Tocmai pentru ca traim in Romania, voi stimati inspectori, ar trebui sa stiti in ce situatie ne aflam si cum se chinuie fiecare cu supravietuirea de pe o zi pe alta, iar voi v-ati crezut mari eroi si ati confiscat pana si urziciile in valoare de 5 lei unei batrane care probabil din banii respectivi si-ar fi luat o paine. Ati fost eroi si ati lasat sute de angajati fara servici pentru cel putin o luna care acum nu isi mai permit sa isi plateasca existenta. Si asa salariile din tara asta sunt mici si abia ne descurcam de pe o zi pe alta, v-ati asigurat sa ne reamintiti in ce tara traim.

Ati pus gand rau afacerilor mici, dar la bisericile care nici nu platesc impozite nu s-a gandit nimeni? In locul in care frauda este in plina glorie nu ati indraznit sa faceti o vizita? Suntem obligati sa platim taxe si contributii bisericii romane inca din salariul personal, cutia milei este prezenta in fiecare biserica sa nu mai spun de cum se plimba cantorul cu tava printre oameni si se uita lung la tine daca nu au pus un leu in tava, dar eu nu am vazut un preot sa imi dea un bon fiscal pe o slujba, cununie religioasa sau inmormantare cu toate ca serviciile lor nu sunt tocmai mici!

Cum puteti sa inchideti ochii in fata adevaratilor rechini si sa va bateti joc de oamenii care si-au dedicat zile si nopti sa construiasca ceva. Poate ca nu va pasa de afacerile mici, dar macar de oamenii care au muncit din greu sa poata puna ceva pe masa, macar la ei ati fi putut sa va ganditi.

Traim pe salariu minim pe economie si abia reusim sa supravietuim cu taxele si noile legi cu care sperati voi sa va imbogatiti. Imi pare rau, dar eu nu mai vreau sa traiesc in aceasta tara! Va mirati ca ceii mai buni medici si mesteri pleaca dincolo? Va mirati ca tinerii prefera sa munceasca pe minim pe economie dincolo decat in aceasta tara nenorocita in care nici o asigurare medicala nu ne asigura o aspirina gratuita?

Cred ca imi permit sa vorbesc in numele multor romani ca ne iubim tara foarte mult, iar oameni ca voi ne imping sa plecam departe si sa nu ne mai intoarcem. Imi iubesc tara, dar nu si conducatorii acestui popor.

O poveste :)

INTRODUCERE
Doar pentru ca relatia ta este in plina glorie si totul este roz si pufos, asta nu inseamna ca va dura o vesnicie si te plezneste dupa cativa ani realitatea si iti dai seama ca defapt nu ti-ai trait viata asa cum ti-ai dorit, ca nu ai ajuns nici macar pe aproape de telurile pe care le aveai in tinerete, ca barbatul de langa tine nu te mai iubeste si te trateaza ca pe o mobila.

Oglinda a devenit cel mai mare dusman al tau. Ti-e sila sa te mai faci frumoasa pentru ca ti-ai implint scopul de a te casatori cu omul tau si realizezi ca nu mai esti atata de supla pe cat ai fost odata, dar alegi sa iti intorci spatele si sa iti continui rutina monotona.

Nu iti faci probleme de ziua de maine si in nici un caz pe viitor. Toate zilele sunt la fel: daca nu mergi la munca, stai acasa si dormi. Nu mai ai sot, ci un coleg de saltea. Te-ai saturat de aceleasi pozitii de sex; si asa faci sex odata pe luna. Te gandesti ca poate altul ti-ar umple golurile din suflet, ai nevoie de o schimbare, de o aventura, dar ti-e lene si sa iti iei o cana cu apa, asa ca te pui inapoi la somn cu gandul la o viata mai frumoasa.

INTRIGA:
Din greseala ai dat nas in nas cu lumea din afara bulei tale. Vezi oameni frumosi si veseli si te gandesti cu nostalgie la tineretile tale si serile romantice pe vara pe care le-ai trait candva cu sotul tau. Te uiti la el lung, dar el nu schiteaza nimic; este prea concentrat la meci.

Iti dai seama ca nu mai este barbatul de care te-ai indragostit, nu iti mai da atentie, nu iti mai aduce flori, nu te mai saruta cu pasiune, iar sexul a devenit mai mult o rutina decat o distractie.

Ai impresia ca prietenii lui sunt mai importanti decat tine. Are mai multe activitati cu prietenii decat aveti voi si deja te deranjeaza raceala cu care te trateaza. Tacerea si ignoranta lui este deja o insulta pentru tine si te simti in plus. Ttrebuie sa faci ceva in privinta asta.

Incerci cumva sa ii captezi atentia, dar dupa atatia ani impreuna, monotonia a prins radacini adanci. Incepi sa disperi. Te cuprind tot felul de ganduri si intr-un moment de furie vrei sa pui punct.

Esti sigura ca asta este cel mai bine pentru amandoi. Meritati sa fiti fericiti si dupa cateva zile de liniste, iti iei inima in dinti sa ii dai verdictul.

DESFASURAREA ACTIUNII:
Il iei deoparte si ii spui ce ai pe suflet si el este de acord cu tine fara a schita un gest de tristete. In nici un caz nu era reactia la care te asteptai si simti cum din nou ti se frange inima.

In momentul respectiv simti cum te cuprinde o ura combinata cu gelozie si tristete absoluta. Ai abandonat orice gandire rationala in momentul acela si nu iti pasa de nimeni si nimic nu te poate imblanzi. Ti s-au destramat visele si realizezi ca de ceva timp incoace ai trait intr-o minciuna. Viata ta nu este asa cum o descrii pe Facebook.

Acesta este momentul in care simti cum iti crapa inima si ti se ineaca ochii in lacrimi. Esti socata de relaxarea lui si stai sa te gandesti daca lui chiar ii pasa de tine sau nu. A stat atat din obisnuinta sau din mila? Din nou te cuprind sute de ganduri care te mananca pe dinauntru. Dintr-o data simti cum toti demonii tai se trezesc din somul vesnic si se rascoala asupra ta. Deja nu mai ai control asupra emotiilor si ca o bomba, ai explodat si ai ucis si ultima farama de omenie din tine.

PUNCTUL CULMINANT
Te uiti accidental in oglinda si te izbeste o realitate morbida. Nu mai esti fata de care s-a indragostit. Dormi 16 ore pe zi pentru ca nu ai motivatie de a face ceva in realitate. Refulezi in lumea viselor unde casnicia ta este perfecta, iar sotul tau te iubeste cu adevarat. Vrei un sot care sa te iubeasca ca in povesti! Dar cum poti sa vrei asta, cand tu nu esti sotia perfecta? Ce dai, aia primesti si te cuprinde o tristete enorma ca din nou ai tras cu ochiul in lumea reala, dar iti doresti sa te ascunzi repede in bula ta personala in care va puteti ignora fericiti si pana la adanci batraneti.

Ai uitat ca esti adult si ai lasat toate emotiile sa te domine. Plangi ca un copil pedepsit si trimis la colt pe nedrept. Bocesti cu bale si muci si te intrebi de ce nu te iubeste nimeni. Dar cum te poate iubi cineva daca tu insati te urasti? Vrei sa mori dar nu ai tupeu sa o faci. Ii spui celor prezenti dand din coate si plangi in continuare. Ai uitat ca esti un adult, ai uitat de responsabilitati, bun simt si din nou te-ai aruncat in spatele celor din jur si ai devenit o povara care ingreuneaza sufletul celor din jur.

DEZNODAMANTUL:
Dupa o liniste indelungata, intr-un final s-au calmat apele. Pana la urma nu v-ati despartit, amandoi ati imbatranit si nu aveti destula motivatie sa va mai cautati fericirea in alta parte. Va prefaceti ca nu s-a intamplat nimic si asteptati sa intrati din nou in rutina voastra monotona.

E ok si asa. Pana data viitoare... 

Calul de capatat nu se cauta de dinti

Din categoria "calul de capatat nu se cauta de dinti", nu inteleg de unde pana unde au oamenii impresia ca eu datorez cuiva servicii si favoruri gratuite.

Ca sa ma fac inteleasa odata pentru totdeauna, cine vrea fotografii sa isi lase fitzele si frustrarile la usa.

Daca nu stii sa dai un buna ziua pe strada, nu te obosi sa ma suni doar pentru ca ai nevoie de ceva de la mine.

Mi se pare deja penibil cand fac un pret redus unui prieten sau cunoscut sa stea sa imi negocieze pretul.

Doar pentru ca ai impresia ca am timp liber, nu inseamna ca imi si doresc sa mi-l petrec facand acte caritabile. Si vizavi de timpul meu, ma lipsesc si se secretare care incearca sa imi faca program.

Exista momente in care pur si simplu nu am chef. Nu va mai ofticati de parca eu va datorez ceva.

Nu am de gand sa mai imi bat joc de munca mea si timpul meu liber prefer sa mi-l savurez.

Si cu astea fiind spuse, m-am spalat pe maini de pretentii si prietenii pe interes, caci de prieteni nu am dus niciodata lipsa si trebuie sa recunosc ca cei mai buni prieteni ai mei mai mult de o vorba buna nu isi doresc de la mine si ne vedem odata pe an. Nu este nimeni obligat sa ma placa sau sa ma iubeasca.