Facebook este noul CV

Recent mi-a povestit o prietena cum a plecat de-a dreptul oripilata de la un interviu. Jobul era pentru un magazin de biciclete, dar domnii care au tinut interviul au dat dovada de foarte mult neprofesionalism. In loc sa o intrebe despre experienta enterioara si cu ce se mananca jobul, mai mult au atacat-o pentru ca voluntariatul nu este munca, au intrebat-o de viata personala si mai nimic ce ar avea legatura cu postul respectiv.

Dupa o perioada vad un anunt pe un grup. Era chiar dansul cu care prietena mea o avut interviu. Postase anuntul care era de cateva luni bune pe bestjobs. Ma gandesc ca nu e chiar arat de greu sa iti gasesti personal intr-un magazin de biciclete. Cat de inapt trebuie sa fii? Sau poate este ceva in neregula cu dansii.

Mi-am permis sa fac un print screen. Ce parere aveti de anunt? Nu vi se pare ceva in neregula? De cand pagina de Facebook este necesar pentru un interviu? Sunt de parere ca serviciul nu ar trebui sa se amestece cu viata personala. Nu am nimic de ascuns si daca ar fi ceva de postat care nu este pentru ochii oricui pot oricand sa imi aleg audienta, dar este cam de prost gust sa ceri facebook-ul la un interviu de parca un CV si un interviu nu este de ajuns sa iti dai seama daca persoana respectiva este potrivita pentru postul vacant.

Pentru ca ma mananca limba de obicei, nu m-am putut abtine sa nu ma distrez putin pe seama dansului si sa vad si eu ce il poate capul. Dupa comentarii va puteti da si singuri seama.

Comentariile au continuat si o tipa a fost foarte de acord cu facebook-ul fiind o cerinta pentru interviu deoarece acest site este un domeniu public. nu personal. Facebook este intr-adevar un domeniu public, dar mi se pare putin ciudat ca un patron sau manager sa te selecteze in functie de pisicile pe care le postezi pe wall.

Oamenii pun diferite masti in fiecare zi, atat la munca cat si in societate sau acasa. Chiar credeti ca o persoana nu ar fi ideala pentru postul dvs. doar pentru ca asculta alt gen de muzica sau nu ii place 9gag? Ba mai mult, voi va puteti da seama cum este o persoana dupa ce isi posteaza pe facebook?

Competentele profesionale nu mai sunt atat de importante daca nu ai si un cont de facebook care sa ateste ca si existi. :)

Psycho

Mi-am atins demult nivelul de toleranta vizavi de depresivii care nu fac altceva decat sa creeze drama in jurul lor cand simt ca le este prea bine.

Nu imi place sa ma port cu manusi si sunt incapabila de mila si compasiune fata de victimele care se pun singure in situatii de rahat. Ceea ce ma dispera cel mai tare este momentul in care cineva trebuie sa fie de vina pentru prostia lor. Chiar am trecut printr-o telenovela acum cateva luni.

Am zero toleranta fata de asemenea specimene care creeaza drame doar pentru un strop de atentie, dar ce ma dispera cel mai mult este tupeul de a te ameninta ca ei se sinucid de parca viata lor sta in mainile celor din jur. Oameni in toata firea, vaccinati, se comporta ca niste copii rasfatati si se dau cu curul de pamant mai ceva ca angry german kid.

Cea mai buna solutie ar fi fost sa sun la spitalul de urgenta si sa las medicii psihiatrii sa isi faca treaba, DAR pentru ca am fost "nominata" prietena buna, trebuie sa indur figuri si sa ofer un umar si sa ascult cum isi plang unii de mila pentru ca le place sa isi complice existenta, iar pentru ca nu sunt persoana ideala pentru rahaturi de genul, ajung sa ma enervez.

Ca sa intelegeti pe scurt ce s-a intamplat. Tipa a luat o decizie drastica si nu se astepta ca oamenii din jurul ei sa fie de acord, motiv pentru care a inceput sa boceasca si sa debiteze niste rahaturi care sunt de neiertat. Am incercat sa ii ofer solutii, sa fiu acolo pentru ea, chit ca m-a supt de orice energie pozitiva. M-am lasat pagubasa si am lasa-o singura. Cand s-a dus omul ei sa discute cu ea, a inceut sa urle din gura de sarpe ca vrea sa fie lasata in pace asa ca s-a imbracat si s-a tirat.

Pentru ca nu tolerez asemenea comportamente de la o persoana care se presupune a fi matura si cu drept de vot, nu m-am obosit sa fac pe eroul. M-am spalat pe maini si am preferat sa nu fie responsabilitatea mea. Am ales fericirea mea personala decat sa imi bat capul cu drame care nici macar nu isi au locul si era de asteptat sa ma trezesc si cu un ditamai romanul pe facebook. M-am distrat copios sa vad cat de multa atentie are nevoie aceasta persoana si cum toate problemele ei defapt gravitau in jurul meu. Am sa postez acest fragment care pe mine personal m-a dat pe spate.

Habar nu ai de ce am plecat in noaptea aia de acasa si ti-a pasat atat de tare incat nici nu te-ai deranjat sa aflii. Ti-ai vazut linistita de ale tale fara sa fi dat macar un sms, un mesaj pe facebook, un telefon, orice, sa vezi daca traiesc, daca sunt bine. Nu am conceput cum oamenii care stau bine mersi in casa mea cat eu am boschetarit 3 zile si am indurat friguri si am dormit la oameni dubiosi si am suferit ca un caine. Te-a durut in cur si asta m-a durut enorm. In general nu tin ranchiuna, insa pentru cat rau mi-ai facut o sa incerc sa ma conving ca nu meriti sa te iert. Am plecat de acasa in primul rand ca v-am simtit impotriva mea, si nu aveai cu cine discuta, nici eu cu voi, nici voi cu mine, dar mai presus de toate, am plecat pentru ca eram atat de disperata incat imi doream cu ardoare sa mor, si aici aveam acces la toate medicamentele, care cu siguranta ar fi devenit un midnight snack dupa ce v-ati culcat voi. 

 Deci pe scurt, eu sunt de vina ca ma joc in retea cu iubitul meu si prietenul lui cel mai bun. Locuiam impreuna provizoriu si urma sa ne mutam. Am fost ca o familie si ne-am inteles extraordinar pana cand s-a trezit individa ca este prea liniste in casa.

Ca sa intelegeti, viata oamenilor din jur sta defapt in mainile mele si eu ar trebui sa imi las principiile deoparte si sa inghit bullshiturile celor din jur, pentru ca ei ma considera prietena lor si risc ca persoana respectiva sa se sinucida din cauza mea, pentru ca prefer sa nu imi bat capul. Eu nu inteleg de unde pana unde oamenii traiesc cu impresia ca mie chiar imi pasa de viata lor si ca ei se sinucid sau nu. Sunt de parere ca fiecare are dreptul de a-si trai viata asa cum vor si daca nu vor sa mai traiasca, n-au decat sa se sinucida, eu nu o sa ii opresc.

Refuz sa cred ca o persoana este atat de instabila psihic si inca nu a fost spitalizata. Si la cate telenovele am trecut in viata mea, in nici un caz nu o sa ma las trasa si in telenovelele celor din jur.

Oamenii sunt ca vremea, unii iti pot lumina ziua cand intra pe usa, iar altii o lumineaza abia cand pleaca. Sunt atatea probleme in lumea asta, numai de drame ieftine nu am nevoie. Fuck off and grow up! :)