Azinoapte am ajuns acasa din Bucuresti. Eu impreuna cu mandrul avut parte de foarte multa caldura, dureri de gat si ciudati.
Am mers la Street Delivery, cu toate ca as fi preferat sa merg in Timisoara la acest eveniment. Acolo s-au tinut mai multe activitati interesante cum ar fii si o bataie cu apa, dar nu a fost nici o problema ca am facut o baie intr-o fantana ca sa ma racoresc. Probabil ca din cauza aceea mi se infundara urechile si pentru cateva ore nu am mai auzit prea bine. Intr-un final ne apucam de treaba - sa impartim pliante pentru ArtMania. Iti dai seama ca ne-a batut soarele in cap in continuu.
Pe langa faptul ca aveam urechile infundate si numai puteam de cald, ma durea si gatul. M-a prins raceala, tocmai acum, cand numai puteam de cald si tanjeam dupa ceva rece, aveam gatul in pioneze.
A doua zii am avut sedinta foto. Asteptam metroul iar un barbat vine si ma intreaba daca pot sa ii torn in sticla suc - eu aveam o sticla de 2L de cola. Ca sunt simtita, i-am dat la om, iar cand vine metroul, cand dau sa intru mai zice "Nu imi dai toata sticla? Ca sunt om bolnav". Fir'ar al drac de om bolnav, eu abia ma tarai cu un ghiozdan mare cat mine si o poseta, am gatu in pioneze si nici nu pot sa beau ceva mai rece ca sa ma racoresc caci numai pot de cald si cica el ii bolnav... al dracu pielea pe el. Data viitoare nu o sa mai fiu atat de politicoasa.
Dar stai ca am mai avut parte de un ciudat. In drum spre apartamentul la care am avut sedinta foto, ne opreste un individ, probabil ca de-o varsta cu mine, mai firav asa, spune ca asteapta pe cineva si ca acel cineva numai apare, daca poate sa sune pe Vodafone de la noi. Noi il refuzam politicos si plecam mai departe, la care tipu incepe si urla dupa noi si ne roaga in continuu "Da va rog, pot sa sun ca NUMAI AM RABDARE!!! Te faci ca nu auzi? BA MA AUZI? Pot sa dau un telefon TE ROG FRUMOS?". Cred ca am mers vreo 20-30 si tipu tot urla dupa noi, cu toate ca a mai trecut inca 5 oameni pe langa el. Probabil se astepta la ceva scandal, avand in vedere ca eu eram cu doi pletosi - prietenul si fotograful.
Am fost foarte fericita ca am avut clima la apartament, dar din pacate starea mea nu era prea ok. Cand esti bolnav stai cam prost cu expresivitatea si iti dai seama ca in majoritatea pozelor am o fata de spart borcane...
Dar a fost si o parte buna, daca tot m-am laudat, la sfarsitul zilei s-a lasat cu clatite americane. Stateam in fund pe hol si frigeam clatitele intr-o tigaie la plita. Cica au fost foarte bune clatitele mele, eu sper ca baietii sa nu ma fii mintit :)
Iar ziua am atarnat ba cu unu ba cu altu pentru ca nu aveam unde sa stam si ce sa facem. Mai toata lumea cu care am vrut sa iesim si-au gasit scuze sa nu iasa din casa, iar cu cine ne intalneam de obicei in Bucuresti, am avut ghinionul ca sa nu fie in oras si pe langa asta au avut parte niste schimbari in plan si din pacate am ajuns acasa cu vreo 4 ore mai tarziu. Nu cred ca o sa mai vreau sa cald in Bucuresti vara.
Ma bucur enorm ca am ajuns acasa, cel putin aici putem sa stam cu geamurile larg deschise si niciodata nu ne bate soarele in casa. Acum pot sa bolesc in racoare...
Da va rog, pot sa comentez ca NUMAI AM RABDARE!!! Te faci ca nu auzi? BA MA AUZI? Pot sa scriu un comentariu TE ROG FRUMOS? (alt ciudat din Bucuresti :D)
RăspundețiȘtergereExagerezi cu "fata de spart borcane"... da, intr-o lume perfecta ai fi avut o expresie ceva mai senzuala in unele dintre ele, dar sa stii ca am aratat fotografiile la citeva persoane si le-au apreciat.
Ma simt vizat la partea cu iesitul din casa, mie chiar mi-a parut sincer rau ca nu am putut ajunge, dar ce pot sa fac? Sint sclavete si a trebuit sa ii ascult pe cei care ma platesc (nu puteam sa ii spun NU cuiva cre trebuia sa imi dea citeva sute de € in seara aia).
PS: cind esti bolnava si obosita poate e bine sa nu publici articolul direct, ci sa astepti pina a doua zi.
Uite ce critica am primit la poze:
RăspundețiȘtergereyou need to take better expressions of your models
not just leave them be natural
the pose is great
but sometimes her face looks like "ok, what did you said I should do?"
mi-o insusesc.
Nicu stai linistit ca nu e nici o problema. Am mers la niste prieteni. Nu ne-am suparat, deci sa nu iti faci probleme ca nu o sa iti dam ignore pe mess :))
RăspundețiȘtergereNu am inteles faza cu PS-ul si ib legatura cu persoana care a dat acel comentariu, parerea mea e ca depinde. Unele modele habar n-au ce sa faca si cum sa se uite si normal ca trebuie sa le spui cum sa stea, sau daca tu ai in cap o idee, da ii spui. Dar eu ca model nu astept intotdeauna ca sa imi spuna fotograful cum sa stau. Eu sunt naturala si pana acuma nimeni nu mi-a spus ca nu este ok cum am iesit in poze :P
Ma uitam azi pe arhiva blogului unui amic si am vazut acolo vreo doua povesti care mi s-au parut ca se potrivesc la fix cu aventurile tale cu boschetarii din Bucuresti:
RăspundețiȘtergere- http://screab.wordpress.com/2009/03/23/o-fi-scapat/
- http://screab.wordpress.com/2009/03/23/pe-cuvant-de-boschetar/
<< LA SCHIMB>> - GHEORGHE APETROAE SIBIU
RăspundețiȘtergereDin volumul « FULGERÂND TĂCEREA »
E-o zbatere a cerului..roi de lumini din lung descântec,
iar tu, în lungă toamnă ca mucenicii pe vetre de mulţime,
le spânzuri lor trăirile - iertările- n copacul pomenirii !…
Eşti gândului ceresc sămânţă- de când răsări pe al lor rug
în pale de lumină din fraze încâlcite,din fluvii de surâs
sorbi spaima lor - dulceaţa ruginie din potirul frunzei !…
Şiroi de lacrimi, le înlănţui elitre de astâmpăr în închipuire…
Ele-ţi dau nelinişti, cu-vântul colţuros pe umerii de Sfinx,
tu le oferi în schimb smaraldul mării, cerul adamit…
Apari stibinic Totului, un fulger pe crestele-n crisoberil,
s-ajungi la ele, fără ale şti, te-ndrepţi o rază sub cruci grele
de milă şi ispite, urci stânca sură în plutire şi-n cădere
cu luviile din plămada ta în cerul lor creşti rodosite stele,
înflacărând xilinic umbrele din jur seduse de sublim :
răsfăţul lor - corole ce ascund viclean plăcerile-ţi din chin…
Jurându-ţi, ştii că mint cum nimfele-ntr-un cor de harfe…
Şi -atunci îţi de suflet clipele ciobite, sărutarile din urmă,
tu le colorezi trezia, sângerându-ţi durerile pe brumă…
Li-i chipul scris în jasp şi-n travertin şi lutul li-i încins
de razele-n apus, purtând credinţei pure aură-n destin…
dorinţa lor o porţi şi, pogorând în ele-nmiresmezi cu dor -
noi înfloririle în duh…miresmele-ţi le porţi în somn,
smerenii în lazure roze îţi scuturi grav anterele în vise,
cu vrerile ascunse–n cântec guşti harul din tăria lor,
sporind lumina în treziri apusul, fulgerând pe câmpuri!...
Ele-ţi dau în negru lumunări, tăceri, ingeri de lut,cer gri,
tu mângâi frunzei, aura şi sorbi zăpezii roua de pe crini…
şi prinzi curaj când lângă tine sporesc vocile dulci
din hiacintul har, narcise în nădejdile de nou balsam…
Invrednicindu-te pe drumul razei calde , părăsit te pierzi…
Descolăceşti luminile -n cărări…pe gura cerului te verşi,
primind îmbrăţişări de ramuri şi atunci, grăindu-le ales
se caţără de tine spinii amorul mincinos – recele rest …
Dar tu, în toată grija lor le nărui , prin tăcere, chinul !…
Ele-ţi dau norii, luminile reci, ceaţă pe ceas, venin uitării,
tu le oferi ne-uitării, ochii- iubirea de libertate a mării …
În patul lor pustiu, imaculat se lăfăieşte- n umbre praful,
cum liniştea în sălciile cu pletele în tânguire, plânsul
cu hohot- seva lor, să le asculte cerul creşterea ]n trupul firii,
le lăcrimează frica de- a iubi luminile de-abis şi-i vina ta
când cresc din îngeri, heruvimi, din dimineaţă, strălucire…
Li se înclină –n rugă adevărul, glas înălţând şi sfânt grăind
stele-nflorind duhul corolei ne-atinse cu împătimire !…
Ele-ţi dau zvon de ne-linişti, ciobite clipe şi asfinţitul,
tu le oferi desmin anotimpul sângelui în pleoapa răsăritului …
Din sufletul lor angelic în adânc, demn de-nălţare, la schimb,
admiri cum ele-şi izvorăsc cu-vintele sfinţite într-un sirenic glas-divin !..
RăspundețiȘtergereDORINŢĂ
Atât ţi-ai dorit, Casandră,
din seducătorul tău Fiind:
Jumătatea citrin - andaluză,
lumină siderală - femeie
cu chip de clepsidră -,
curgând în veneric prisos,
cascadă pe pleoapele clipei,
pe vrerea - ţi în prunc,
travee de vis infinit!…
- Profetic, cerul să-şi şiruie
din al toamnei granat potir,
ne-începutu-ţi ciobit
şi-nsângerat,
în irişii lui, rostogolit
în eternul păcat...
să-ţi cauţi din oricând şi oricât
oriunde dorit
tot altul, bărbatul, Fiindul,
de vrerea-i - vrerile tale:
purtat în buiecii, chinuit,
doar atât ţi-ai dorit...
- Muritorului, despre iubire
să-i înşiri cu Cuvântul,
să-i desfaci larg aripile
revederii,
desminul cerului blues - gri,
în demult rece seninul
ce din copilărie l-a robit…
- zâmbetul jumătăţii tale
odrăslite din jumătatea lui,
freamătând în ea, nesfiit,
briză de nesfârşit surâs
prin făptura primăverilor tale,
femeie vis, ţi l-ai dorit
vântul întors ce topeşte
cu-vântul rece al trecerii
celui ce calcă tot apăsat
şi fără de număr, treptele
locului din al tău gând...
singur…
îşi coboară trecutul...
suflet smaragd în sufletul
zăpezilor aduse din munţi
pe un pelagic răcoros
nisip ... mulţimile cu glas
de rece regală lumină !…
Ofelie, îi eşti şi-i pluteşti văl
albastru de flacări
din Munţii Venerei, cei de cerul
deschis întrepătrunşi...
Însăşi, stelele, febleţe aprinse
clocotesc în boltă frenetic
flamate de iubirea lui …
-Casandră înţeleaptă, tu,
din inima-ţi, din fiorul sincer,
în bătătura timpului scurs
tot lui îi răsari , înflorind
tot din jumătăţi de astre,
albi liliecii, pe ultimul drum,
crinii zărilor tale albastre...
în rest…dorul de alt alint...
Din arcadele largi ale tidvei
ce i-ai descoperit-o târziu,
pe poldul părăsit, pe alt grind,
ţi-au răsărit şi inflorit zorii
Totului în numai cerul lui:
Neînceputul, profetul Iris
pe calea altui Fiind!…. G.A.S.
DRUMUL ÎN NEFIINŢĂ - DRAGGED INTO NONENTITY
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae, Sibiu
Nepăsător, de ne-nceput adânc pătruns
un şarpe azuriu din El ieşind, tevrei stăpân
pe cerul erelor ce azi le vezi cum pier
pe drum, în jocul tău cu libertatea lor...
Nerăbdător de dor şi de înşelăciuni
apui o stea - recif din tot al ei cuprins,
ştiind s-apuci pe pajiştea-I albastră, sfinx
cu vreri în duh - nevreri, pe un deşertic drum...
Din ne-nceput îl urci, tot să-l cobori
spre trupul ei- netrup de crise amintiri,
făclia eritrină-a sângelui carnal celest
în game de lumini, din care-ai glăsuit...
Rămas îi eşti o nesfârşită fire altei zile reci,
purtat de cerul alb..., sub cruce aşteptat,
nelocul locului ţi-l înconjori zelos
cu împărţirea clipelor din ultimul răvaş...
Şi scoli toţi zorii alunii din dulce somn,
din vlaga sânilor de stea tot mai albaştri -
tăcerea raiului cuprinsă-n rotunjimi
cu freamătul dorinţei astrei alabastre.
Sub râna cerului, sub vălu-I boraciu
revii cu ea în vis, de un alt vis păzit
să poţi din nou visa pe ultimul tău drum
la îngerii copilăriei care n-au murit...
Trimiţi clepsidra rece la-ntâlnire plină
şi-i muţi din loc în loc nisipu-n scurte rugi
în nicăieri şi-n Totul, hăruit, să-ncânţi
cu stele-zei, viaţa ta de nefiinţă-nfrântă...!
Este foarte interesant cum odata la 3 ani imi lasati cate un comentariu cu o poezie :)
RăspundețiȘtergere