Rant

Pentru cei ce nu au vazut discursul lui Claudiu Bleonț, de mana cu fiica lui, a stârnit mare scandal in randul social media.

„Ea şi-a ales ţoalele, nu mi-au plăcut. I-am zis: «Nu cumva să mă faci de căcat, să zici ceva, taci dracu din gură, eşti altă generaţie, nu vă suport»”. „Măi, gândeşte-te că toţi oamenii din sala asta au citit enorm, au făcut şcoală, nu stau ca proştii pe telefon. (…) Aude, dar nu-nţelege nimic”

Gasiti usor discursul de la Gala Premiilor Gopo, un discurs susținut în fața a sutelor de priviri, cum isi denigrează fiica de doar 11 ani. Este dureros.

Ulterior domnul și-a cerut scuze public in presă, dar cel mai probabil, a fost doar să încerce sa spele căcatul in care s-a tăvălit singur.

După o scurtă inspecție pe pagina dumnealui de Facebook, dincolo de comentariile bine meritate, am observat cum mulți i-au luat apărarea.

Exemple:

______

  Eu nu am văzut decât un tată emoționat de faptul că e pe scenă alaturi de lumina ochilor lui ,Eva ...in rest sunt doar vorbe ...

Bravo, Claudiu! Știu cât muncești pentru Eva, mai ales pentru educația ei. Ești un tata model. Te cunosc de mulți ani.

Claudiu, cei care te cunoaştem, știm. Ai o fetiță superbă. Mă bucur că am cunoscut-o!

Maestre , te iubim, te prețuuim , te admirăm de zeci de ani, și eu și Flavius deopotrivă...Doamne, e bun, Providența ne-a ajutat sa ne și cunoaștem hăt ani in urmă in contexte socio-umane-educaționale unde ai dat cu sapa și lopată mai abitir ca oricine, dincolo de scenă am descoperit un OM...te iubim amandoi pană la momentul in care bunătatea, inocența, sinceritatea, onestitatea, iubirea ta de viața ne-a sufocat amandoura ambițiile artistice acelea de a fi pe placul lumii. RESPECT, MAESTRE! sa fii cum te știm noi dintotdeauna! Eva e binecuvnatata cu un tata conectat direct la Sursa Iubirii de Sine!

______

Toate comentariile de susținere au venit, fără excepție, din partea unor persoane apropiate ca vârsta lui. Fucking boomers!

Ascultați cu atenție… căci e vorba despre o generație antrenată în arta tăcerii. O tăcere convenabilă, lustruită cu politețe, ce se așterne ca o perdea grea peste orice abuz, orice nedreptate.  

Se spune că un tată își așază cu grijă fiecare cuvânt, mai ales atunci când rostește un „te iubesc” pentru prima dată. Dar uneori, aceeași gură care promite afecțiune poate scuipa batjocură, iar ceea ce ar fi trebuit să fie protecție se transformă în rușine publică. Să-ți iubești fiica nu înseamnă să o zdrobești sub greutatea ego-ului tău. Nu înseamnă să o faci spectacol. Nu înseamnă să o reduci la o lecție de morală livrată cu martori.

Si martorii? Aplaudă omul, nu copilul. Aplaudă cuvintele, chiar dacă dor. Se uită unii la alții, impresionați și amuzați. Și-apoi spun, cu un zâmbet condescendent, că n-a fost nimic rău în ce s-a spus. Că a fost „din dragoste”. Că e „educație”. Că doar nu-i prima oară când un copil e strivit pentru a-l șlefui.

Așa deodată, nimeni nu a văzut nimic in neregulă aici. Vorbesc strict despre generația veche, unde este normal sa treci cu vederea, mai ales cand vine vorba despre un om care a făcut ceva în viață.

Și de ce? Pentru ce atâta orbire aleasă cu bună știință?  Pentru un om — un "anume" om — pe care probabil l-au întâlnit cândva într-un salon cu ecou, la un pahar de vin roșu și vorbe alese… Vorbe multe. Uneori atât de încâlcite, încât nu știi dacă ai fost fermecat… sau doar ai disociat.

Aceștia sunt bătrânii artiști.  

Maieștri ai discursului, ai amintirilor glorificate, ai aplauzelor de demult. Se umflă-n pene ca niște păuni obosiți, uitând că timpul nu a stat în loc.  

Și cumva, în reflexul lor de a-și apăra piedestalul, simt nevoia să lovească. Nu cu palma, ci cu dispreț.  

Dispreț față de cei tineri, care vin, inevitabil, să le ia locul.

Și, da… îmi cer iertare. Nu tuturor — ci acelui număr restrâns de suflete care, deși fac parte din această generație… nu și-au pierdut luciditatea. Nu au tăcut. Nu au distrus.

Dar restul? O generație care s-a învelit în privilegii ca-ntr-o pătură veche și călduroasă, prefăcându-se că nu vede cum lumea arde în jurul lor. Au rupt, au uzat, au devorat și au transmis mai departe doar pretenții.

Ei sunt... "moștenitorii" deceniilor de confort. O generație care, cu o grație inconștientă, a reușit să fută meciul tuturor.

Multă muie.