Defapt nu el trebuie sa fie intr-un anumit fel ca sa fie perfect, ci noi, eu sau tu draga cititor al acestui blog stupid sa putem accepta persoana de langa noi exact asa cum este... Tu daca esti in stare sa accepti fiecare calitare si sa iubesti fiecare defect, daca esti in stare sa iubesti fiecare imperfectiune a celui de langa tine si daca sentimentul este reciproc, inseamna ca l-ai gasit! Totul ar trebui sa vina de la sine, neconditionat!
Sunt de parere ca fiecare om este perfect prin imperfectiunea lui, iar oamenii nu cauta perfectul, ci o persoana cu care poate sa isi traiasca restul zilelor impreuna. Persoana perfecta apare odata in viata, iar cand apare te risti? Ai fii in stare sa calatoresti sute de kilometrii pentru cateva clipe? Ai renunta la tot pentru singura persoana care te face cu adevarat fericit fara macar sa se straduiasca?
„To love and be loved is like feeling the sun from both sides” – nu suna frumos? Ce e mai frumos decat atunci cand iubesti si esti iubit? Sa vii acasa dupa o zii plina de necaz, iar cineva sa te astepte intotdeauna cu bratele deschise, iar intre acele doua brate sa simti cum toate tristetile de pe lume dispar, iar pentru o clipa totul este bine... si e liniste si pace.
Exista doar o singura persoana in lumea asta care sa iti coloreze viata, este doar una care te poate iubi neconditionat si doar una care considera ca meriti sa fii cu adevarat fericit. Tot ce ai de facut e sa iti dai seama la timp, iar apoi sa te intrebi daca este o iluzie sau nu...
Si te risti?
bine zis'ai!
RăspundețiȘtergereDe acord cu aproape tot, în afară de faptul că nu e doar odată decât dacă alegi să fie :)
RăspundețiȘtergerede acord, dar nu e la fel ;)
RăspundețiȘtergereDar Ms. Perfecta exista?
RăspundețiȘtergereMatematic, din peste 6 miliarde de oameni pe pamint ar trebui sa existe mai multe care sa ti se potriveasca "la perfectie" (nu intram in detalii filozofice ca perfectiunea e un ideal care niciodata nu poate atins, pentru ca e ideal). Numai ca sansa sa mai si intilnesti persoanele alea este destul de mica... stii de studiul studentului britanic care a demonstrat pornint de la ecuatia lui Drake, folosita pentru a calcula probabilitatea de a gasi viata extraterestra inteligenta in univers pentru a arata ca sansele lui sa isi gaseasca perechea intr-o noapte in Londra sint practic zero?
Sigur ca toti de cind sintem mici si hraniti cu povesti ne gindim la Mr/Ms Perfect, ne dorim sa existe atit de tare incit adunci cind dam peste cineva ii atribuim calitati care sa se potriveasca profilului, apoi vedem realitatea si raminem dezamagiti.
Si dezamagire dupa dezamagire ne coborim standardele, incit totusi sa mai existe o sansa sa gasim pe cineva "comform", pentru ca avem iluzia aia si ne e greu sa traim fara ea.
Si inca ceva despre perfectiune, stiu ca e "cheesy" dar nu pot sa nu dau un citat din Hellboy inainte sa mi se termine bateria: "we like people for their qualities but we love them for their defects" - nu exista oameni perfecti si daca ar exista probabil ca nu i-am putea suporta.
Postarea ta m-a dus cu gandul la o fraza care-i apartine lui J. Salome : "Adevarata intimitate este cea care ne permite sa visam impreuna vise diferite". Si cred ca are mare dreptate.
RăspundețiȘtergere