Astazi nu am sa scriu parerile mele despre ceva anume si nici despre inca un "Dude" a carui IQ este echivalent cu numarul meu de la pantof. Astazi am sa scriu ceva despre mine.
Am avut o tentativa de blog culinar, Andreea's Laboratory, dar din pacate am renuntat la idee din moment ce nu am avut "laborator" si totusi.... e criza, ie grele:D, dar in schimb nu demult mi-am facut un blog cu fotografiile mele. Sunt incepatoare, dar sunt mandra de pozele pe care le-am facut pana acuma. Vreau sa incep cu inceputul, nu mi-ar place sa fac poze de exemplu nuduri, dar sa nu fi facut un macro sau habar sa n-am cum se face. Mi se pare o prostie ca sa sari peste aceste etape, totusi te ajuta sa iti formezi ochiul, sa incadrezi.... unii sar direct peste aceste etape si se mai cred si zmei si se dau mari fotografi. Dar nah... asta e blogul meu >>click<<
De foarte multe ori ma trezesc ca imi lipseste motivatia. Nu sunt emo sau cu ganduri sinucigase, sa nu ma intelegi gresit, dar de multe ori simt ca traiesc degeaba. Am nevoie de un motiv ca sa ma trezesc din pat si sa ma bucur de zii, ca sa imi pun zilnic pe fata zambetul colgate si sa fiu amabila cu toti incapabilii care nu stiu altceva decat sa joace polka pe nervii mei.
Niciodata nu am considerat ca cer mult, fie ca e vorba de o relatie, prietenie sau familie, de cele mai multe ori mi s-a reprosat ca intr-adevar cer prea multe. M-am obisnuit cu ideea ca oamenii din jur nu stiu altceva sa faca decat sa profite sau sa isi intoarca spatele si sa plece cand ti-e lumea mai draga. Si in fiecare dimineata, iarasi ma trezesc cautandu-mi motive ca sa ma ridic din pat.
Stiu ca o sa sune foarte urat, dar sincer eu nu am nici o pretentie de la nimeni. Intr-un fel traiesc cu ideea ca oamenii din jurul meu, nu pot, nu vor sau nu sunt in stare sa faca ceva [indiferent de ce o fii] decat sa ma trezesc cu suprize si dezamagiri. Toti se bat cu pumnul in piept si promit si undeva pe la mijlocul drumului se schimba toata treaba.... si apoi urmeaza pretexte si scuze si/sau minciuni... Eu am incetat sa ma mai mir.
Niciodata nu am fost o persoana care sa umble in gasca. Prieteniile mereu se vor rupe, fie ca e astazi, fie ca peste 10 ani, indiferent de motiv. Eu tind sa cred ca oamenii se plictisesc foarte repede si de aceea de multe ori o prietenie se rup. Keep your friends close, but not too close, altfel te trezesti cu surprize. Nu am prea avut noroc la prieteni, dar nici nu am fugit de ei, indiferent cate suturi in fund am primit si voi primi in contunuare...
Acum ceva timp, cineva m-a intrebat care sunt planurile mele de viitor. Eu nu am fost in stare sa ii raspund odata pentru ca nu am de gand sa spun lucruri nesigure si pentru ca am incetat sa mai imi fac planuri. M-am saturat sa tot fac planuri ca cineva sa mi le calce in picioare. M-am cam saturat ca sa ma plimb pe strada tarand moralul dupa mine. Asta nu inseamna ca nu imi doresc nimic, defapt mi-as dori ca sa incep o viata noua, intotdeauna mi-am dorit ca sa incep de la inceput, sa plec din oras, sa cunosc oameni noi, vreau sa schimb aerul si probabil ca imi voi schimba si parerile negative despre anumite lucruri. Vreau sa dispar, sa uit si sa fiu uitata....
Am avut multe planuri care s-au transformat in dezamagiri, fie ca am incercat si nu s-a putut, fie ca multi oameni au facut tot posibilul sa imi bage in cap ideea ca ar trebui sa fac ceva mai util. Exemplu: mi-as dori sa fiu bucatar sef. Comentariile urmatoare: direct in fata: "inteleg ca doresti cat mai repede sa ajungi la cratita, dar gandeste-te la ceva mai de viitor, care iti aduce un venit cum se cade" si pe la spate: "auzi ca bucatar sef, habar n-are ca ii trebuie minim 10 ani de experienta". Defapt eu nu sunt chiar atata de proasta pe cat ma cred unii. Imi place sa gatesc, as vrea sa invat cat mai mult, este o arta si sunt tanara, deci am timp ca sa castig experienta. Vorba aceea: "Gaseste jobul visurilor tale si nu va mai trebui sa lucrezi o zii din viata ta."
Nu vreau sa fac o cariera. Nu imi trebuie sa ma lafai in bani ca sa ma simt bine. Chiar din contra, lucrurile marunte ma fac mai fericita. Nu imi doresc o cariera care sa imi rapeasca tot timpul.
Pe viitor mi-as dori sa fac o familie, sa am copii si sa fiu o mama buna, vreau sa am o familie fericita, sa fie liniste si pace, multa dragoste si vreau sa dau din mine ceea ce eu mi-am dorit din totdeauna, exact cum au facut parintii mei si parintii parintilor mei si asa mai departe.... Dar cine stie? E drum lung pana acolo si multe se pot intampla...
Cu toate astea sa stii ca ma bucur de fiecare moment din viata mea. Ma bucur ca nu e mai rau si vad si partea plina a paharului. Si mereu am sa ma bucur de ceea ce am si am sa o apreciez pentru ca mai bine ma bucur de fiecare moment alaturi de persoana iubita, decat sa imi dau seama de ceea ce am avut abia dupa ce nu o mai am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu