20 februarie 2011

Love is for free!

Abia astept sa vina vara si sa ma bucur de razele calde ale soarelui! Sa fac poze outdoor si sa fie din nou vara. Dar mai mult astept luna martie si nu pentru ca vine ziua femeii si asa mai departe, ci pentru ca pe la sfarsitul lunii martie oficial voi fii casatorita! Nu va fii nunta inca, ci doar starea civila, asa ca nu va speriati :))

Acum un an, pe data de 15 februarie ne-am intalnit pe DeviantArt si am vorbit pe mess 4 zile. Eu in acel moment eram un sac de nervi din cauza dobitocilor ce ma inconjurau, iar cand sunt nervoasa foarte tare, uneori plang. Iar atunci a fost unul din acele momente. El in acel moment mi-a spus: "Stii cand o femeie este cu adevarat frumoasa? Cand se trezeste dimineata si cand plange" si mi-a dedicat aceasta melodie:


Nu m-am gandit niciodata ca niste cuvinte atat de frumoase iti pot pune zambetul pe buze chiar si in cele mai critice si triste momente. A fost si tonul lui care ma facea sa zambesc, dar nu m-am gandit niciodata ca probabil va fii ceva intre noi avand in vedere ca el era la Sibiu, iar eu la Timisoara.

Si surpriza, un prieten foarte bun ma cauta pe mess si imi spune ca merge la Bucuresti la un concert si daca vreau sa merg si eu. Nu eram sigura ca aveam ce face acolo, dar de ce nu?

Eram in autobuz cand Alex m-a sunat sa imi auda vocea pentru prima oara si i-am spus ca s-ar putea sa ma duc la Bucuresti in weekend si el a spus ca si el s-ar putea sa fie prin zona. Niciunul din noi nu a fost siguri ca vroiam sa plecam, dar dupa ce am aflat ca ne putem intalni, nici nu am mai stat pe ganduri si am pornit la drum.

Pentru prima oara in multi ani am simtit din nou fluturi in stomac. Eram ca o copila, nerabdatoare, abia asteptam sa il vad, cu toate ca noi discutaseram doar de 4 zile pe internet, aveam atata incredere in el, de parca il cunosteam de ani de zile.

Si cand am ajuns, el ma asteptat intr-o intersectie langa o florarie cu un trandafir rosu in mana, pe care si in ziua de astazi il am. A fost cea mai frumoasa zii din viata mea. Exact acum un an, ne-am intalnit si ne-am iubit din prima clipa.

Amandoi ne-am aruncat cu capul inainte, ne-am aruncat in prapastie de mana si sincer a fost foarte frumos si chiar cel mai frumos lucru pe care pot sa spun ca mi s-a intamplat in viata mea.

Primul moment in care am fost numai noi singuri, a pus o melodie si mi-a spus: "Stiu ca iti place melodia aceasta. Pentru tine..."

Si din nou am simtit ca ma indragostesc din ce in ce mai mult, caldura din vocea lui ma facea sa ma simt in siguranta si atat de bine, iar in acelasi timp ma durea caci nu imi imaginam sa fie ceva pe viitor din cauza distantei, dar m-a invitat la Sibiu cateva zile, iar eu am spus da fara sa stau pe ganduri.

Am plecat impreuna la Sibiu si acolo am mai stat cateva zile, dupa care am plecat acasa, dar m-am intors dupa o saptamana. Si asa am tinut-o o vreme: o saptamana la Timisoara, doua la Sibiu, iar in aprilie am plecat la Timisoara sa imi fac bagajele si m-am intors unde ma simt cu adevarat acasa.

Simteam ca nu am ce sa pierd, ba chiar din contra, daca nu ma duceam, simteam ca pierd totul. Si a fost socant pentru el in acel moment, cata incredere am avut si a fost foarte uimit cata dragoste, afectiune si intelegere am putut oferi in mod neconditionat.

De revelion ne-am logodit oficial si am decis sa ne casatorim in martie la primarie, iar anul viitor, speram ca vom face o nunta ca in povesti, iar pentru o zii voi fii printesa care si-a intalnit cavalerul si este pregatit sa spuna da in fata altarului.

Spun aceste lucruri pentru ca in ziua de astazi este mai greu sa iti intalnesti dragostea, avand in vedere de cate lucruri sunt orbiti oamenii, sa numai spun cat de fricosi.

Nu mi-a fost niciodata frica sa iubesc, mereu am dat totul daca am simtit ca merita, dar am si putut sa iau totul cu mine dupa ce am inchis usa dupa mine. Timpul nu va sta in loc pentru durerea mea, deci de ce sa imi plang amarul, cand pot trece mai departe? Am nevoie sa fiu iubita si sa iubesc si este singurul lucru de care sunt dependenta si am luptat pentru ca am considerat ca merita si intr-un final s-a meritat.... Alex a meritat.

Este atat de trist cand vad cati oameni nu pot sa iubesca, defapt, nu ca nu pot, ci nu vor pentru ca traiesc inca in trecut, in amintirea celei/celui ce a fost. Este cel mai stupid lucru pe care il vad la unii in fiecare zii: sa cauti in persoana de langa tine lucruri care le-a avut persoana din trecutul tau, sa crezi ca va fii la fel ca in trecut, dar cel mai rau sa incerci sa schimbi acea persoana dupa cum a fost fosta/-ul. Este o tampenie si nu inteleg de ce se mai implica... sa raneasca mai departe.... Sa iubesti si sa fii iubit este cel mai frumos lucru din lume si este pe gratis!!!

Cat despre casnicie, mi se spune destul de des "dragostea nu se leaga printr-un act scris" si este adevarat, dar daca noi simtim sa o facem, de ce nu?

Unii spun "traieste-ti viata din plin cat esti tanara" si asta si fac, iar nu am nevoie de chefuri si distractii, alcool si barbati ce trec prin patul meu ca sa pot spune ca intr-adevar mi-am trait viata din plin.

Iar pentru toate inimile frante, dragostea exista si intotdeauna va veni ceva mai bun... dar aici depinde numai si numai de tine daca esti deschis la suflet si daca ai de gand sa te "risti", sa te arunci in prapastie alaturi de acea persoana.

Iar de cand l-am intalnit pe Alex, sincer cred ca uneori dragostea mai si pica si din cer...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu