WFFS

©Alexandru Lupascu

Astazi povestim de aceasta fotografie facuta de sotul meu care a ajuns destul de populara pe tot internetul; genul de "viral photo" care o gasesti peste tot, de la tumblr, la piccsy, fishki, pana si la 9gag.

Ideea initiala era "will work for shoes" dar pe ultima suta de metrii, domnul meu s-a gandit ca ar fi mult mai interesant cu "fuck" si sincer asa si este. Ca sa fie clar pentru toata lumea, este facuta in Sibiu, pe Balcescu, in spate nu este o nunta, sunt doar oameni trecatori, eu [modelul din fotografie] nu eram dezbracata, [purtam un maieu si pantaloni scurti] totusi nu este tocmai legal sa umblii in public nud, iar fotografia foto nu este una de fotojurnalism, ci un conceptual fashion.

Spun asta pentru ca unii iau lucrurile mult prea in serios si au impresia ca intr-adevar ar exista persoane care stau la colt de strada pentru o preche de pantofi, cel putin asta m-a facut sa inteleg din foarte multe comentarii; unele m-au facut sa rad cu gura pana la urechi, dar au fost si persoane care au fost de-a dreptul bulversate de mesaj si nu puteau sa treaca peste acest lucru.

Fotografia a fost foarte apreciata, dar in acelasi timp si criticata chiar si de multi fotografi care culmea, toata viata lor au stat incuiati in studio si au facut portrete. Din punctul meu de vedere, secretul unei fotografii de succes este un strop de nebunie.

Sedinta foto a fost extraordinar de distractiva. In momentul in care am trantit pe jos rucsacul plin de pantofi, s-au adunat cateva femei crezand ca sunt de vanzare. Reactiile au fost diferite: unii zambeau, altii citeau pe litere incercand sa descifreze ce scrie, s-au mai facut si poze cu telefonul, dar cel mai amuzant a fost un individ care s-a apropiat mi-a intins o pereche de slapi. Desigur Alex a prins momentul si am ras cu totii copios...

Am scris aceasta postare la cererea unor cunostinte care au spus ca ar fi interesant sa spun povestea din spatele acestei fotografii, dar nu am prea multe de spus mai mult. Pe scurt am raspuns la multe intrebari si cam atat. A fost o experienta extraordinara, a fost amuzant si rezultatul il vedeti si voi...

* * *

Ieri la lucru a intrat in birou o doamna in varsta cu care am povestit putin si pot spune ca m-am imprietenit. De ce mi-e draga aceasta femeie intr-un timp atat de scurt? Este pentru ca in cei 75 de ani traiti, timpul nu a acrit-o cum a acrit foarte multe femei abia ajunse la 30 de ani, un lucru pe care eu il admir avand in vedere greutatile acestei vieti.

Imi aduce aminte de strabunica mea care s-a stins din viata in 2006 la 94 de ani. Eu impreuna cu mama, am iubit-o pe acea femeie extraordinara mai mult ca orice alt membru al familiei. Intotdeauna m-am intrebat care era oare secretul ei incat nu a lasat viata sa o acreasca.... O femeie mai calda si plina de iubire ca strabunica mea nu am mai intalnit, iar doamna aceea care m-a vizitat si m-a invitat la ea acasa, pe mine, o necunoscuta, mi-a adus aminte ca timpul nu iti lasa neaparat un gust amar in gura...

Intalnind aceasta doamna, imi da speranta ca poate nu toate femeile ajung amare la fel ca buniciile chiar si mamele multor cunostinte...

Adevarul este ca timpul ne sperie pe toti. Multe femei sunt de-a dreptul ingrozite de batranete, de aparitia firelor albe, riduri, de corpul deformat dupa o sarcina grea, de faptul ca intr-un final copii vor pleca la facultate si vor incepe viata lor proprie... lucru care se poate intampla chiar si mai devreme cum am parasit eu casa parinteasca la 16 ani... intr-un final tot singuri ajungem, iar singuratatea este spaima tuturor.

Strabunica mea a trait 94 de ani si s-a uitat cum toti oamenii dragi din jurul ei se duc pe capete, iar pe ea a lasat-o in urma...  Inca un lucru care ne inspaimanta, cel putin pe ea ani de zile a intristat-o foarte mult.... Dar orice am face si oricat de mult ne-am zbate in aceasta viata, avem o singura destinatie cu totii...

Si ca tot vorbim de batraneti, am si eu o intrebare la care eu inca nu am putut sa raspund: Ce ai prefera? Sa mori tu primul, sa fi egoist sa te scutesti de insuportabila singuratate si suferinta dupa ce persoana cu care ti-ai petrecut intreaga viata s-a dus inaintea ta sau sa se duca ea prima pe lumea cealalalta ca sa o scutesti de singuratatea si suferinta care va urma dupa ce vei parasi aceasta lume pentru ca sti ca nu poate trai fara tine...? Eu sincer nu am gasit un raspuns la aceasta intrebare...

Un lucru stiu sigur: indiferent cat de nesigur poate fi viitorul, prezentul este acela care ar trebui sa il traim, sa luptam pentru un viitor mai bun si sa fim mai intelepti din greselile si trairile din trecut... Iar anii trec atat de repede, inevitabil viata isi va lasa cicatricile, iar toata lumea te va putea citi dupa riduri, iar eu cred ca asta este defapt spaima multor femei; ca nu se mai pot ascunde in spatele unei masti....

Bucurativa in fiecare clipa de persoana de langa voi si nu lasati ca rautatiile acestei lumi sa va transforme intr-o persoana amara si rece. Viata e scurta! Haideti sa o traim din plin!

8 martie

Este o zi extraordinara! In sfarsit s-a mai imblanzit vremea si oamenii au inceput sa isi arate fetele pe strada si se bucura ca in sfarsit a venit primavara mult asteptata dupa o iarna atat de grea.

Vreau sa urez doamnelor, domnisoarelor si mai ales mamicilor un calduros la multi ani cu ocazia zilei de 8 martie, multa caldura in suflet si cat mai multe zambete pe buze.

Astazi atat am avut de spus.... sa traim! :)