În cultura contemporană, monogamia înseamnă două persoane care acceptă să facă sex doar între ele și nimeni altcineva. Monogamia clasică - o singură relație între cei care se căsătoresc ca fecioare, rămân exclusiv sexual întreaga lor viață și devin celibat la moartea partenerului - a fost înlocuită de monogamie în serie. Monogamia mondială este un ciclu în care oamenii sunt excluși sexual unul cu celălalt pentru o perioadă de timp, se destramă și apoi se reîntoarce într-o altă relație sexuală exclusivă cu o altă persoană.
În schimb, relațiile non-monogame sunt mai diverse și variază în funcție de onestitatea, deschiderea sexuală, importanța regulilor / structurii și conexiunea emoțională. Persoanele care au relații non-monogame variază de la acei practicanți religioși ai poliginilor implicați în Islam sau de la Sfinții Fundamentali ai Zilelor din Urmă (Mormonii), adesea personal și conservatori din punct de vedere politic, către practicienii de poliamora sau anarhia relațiilor, care tind să să fie personal și politic liberal sau progresiv. În special printre grupurile mai liberale, există o suprapunere semnificativă cu alte subculturi neconvenționale, cum ar fi păgânii, geekii, jucătorii, entuziaștii de știință și ficțiune și practicanții BDSM (cunoscut anterior și sub denumirea de sadomasochism, denumit și kinky sex sau kinksters).
Inselat
Unii oameni văd orice relație non-monogamă ca adulter, indiferent dacă ambii parteneri au acceptat sau nu să aibă interacțiuni sexuale în afara cuplului comis. Eu susțin că transparența contează, iar non-monogamia consensuală este diferită calitativ de non-monogamia non-consensuală sau de înșelăciune. Cele două categorii de relații au, de asemenea, rezultate distincte diferite pentru persoanele implicate: nu numai că non-monogamii consensuali încearcă să-și spună reciproc adevărul, dar această comunicare mai mare are un impact real, cum ar fi rate mai mici de transmitere a boliilor cu transmitere sexuala între nonmonogamisti consensuali printre non-monogamisti non-consensuali. Mulți non-monogamisti se bazează pe comunicarea onestă pentru a negocia acorduri consensuale care permit o varietate de moduri de a avea mai mulți parteneri.
Chiar dacă societatea contemporană este de acord că înșelăciunea este nedorită, oamenii o fac în mod regulat. Cercetătorii estimează că aproximativ 20%-25% dintre bărbații căsătoriți și între 10% și 15% dintre femeile căsătorite admit că au o afacere la un moment dat în relația lor. Înșelăciunea a devenit mai ușoară, deoarece tehnologia a lărgit oportunitățile de infidelitate ajutându-ne să găsim vechile noastre strigăte de liceu pe Facebook sau să organizăm întâlniri obișnuite la Tinder și OKCupid. Definiția înșelăciunii poate fi destul de dificilă, deoarece poate include o varietate largă de comportamente care nu sunt direct sexuale fizice, de la trimiterea de flori virtuale la chat-ul video pe Skype la o masă "prăjită" fără contact fizic, ci o conversație intimă emoțional cu pasiune reprimată, la sexul telefonic plătit cu un profesionist.
Poligamie
Alaturi de monogamie (si chiar predarea), culturile din intreaga lume au practicat mult timp poligamia - o forma de casatorie formata din mai mult de doua persoane. Cea mai comună formă de căsătorie multiplă partenere este poliginia, o căsătorie a unui soț și mai multe soții, care sunt fiecare exclusiv sexual cu soțul. La nivel mondial, musulmanii sunt cel mai probabil să fie poliginoși, cu cele mai mari concentrații de poligină contemporană în Orientul Mijlociu și în părți ale Africii. Poliția - o căsătorie cu o soție a mai multor soți - este mult mai rară, deoarece căsătoriile între o femeie și mai mulți bărbați au primit mai puțin sprijin social, politic și cultural decât au relații poligonice.
Relatii deschise
Relațiile deschise sunt suficient de variate pentru a fi un termen umbrelă pentru relațiile non-monogame consensuale bazate pe un cuplu primar care este "deschis" la contactul sexual cu ceilalți. Cea mai comună formă de relație deschisă este cea a unui cuplu căsătorit sau pe termen lung, care are un al treilea (sau uneori al patrulea sau al cincilea) partener a cărui implicare și rol în relație este întotdeauna secundară. Un cuplu care practică acest tip de relație poate să se angajeze împreună cu partenerul secundar împreună cu partenerul secundar sau separat, sau poate să aibă relații externe independente cu diferiți parteneri secundari - indiferent de parametrii specifici, cuplul principal rămâne întotdeauna o prioritate. În general, înrădăcinate în reguli specifice, așteptări și comunicări între cei implicați, relațiile deschise pot avea o varietate de forme și pot evolua în timp, după cum este necesar, pentru a răspunde nevoilor persoanelor implicate. Swinging, monogam, polamoros / polifidit și relații anarhice pot fi considerate "deschise".
Swing
Dintre formele recunoscute sau intenționate de non-monogamie, swinging-ul este cel mai cunoscut și mai popular. În general, swinging-ul implică cupluri comise care schimbă în mod consensual partenerii în mod specific în scopuri sexuale. Este extrem de diversă, de la scurte interacțiuni între sau între străini la petreceri sau cluburi sexuale, la grupuri de prieteni care se cunosc și care au socializat de mai mulți ani. Început ca practica "schimbării soției" printre piloții din Forțele Aeriene din SUA după al doilea război mondial, swinging-ul sa răspândit pe tot globul și a devenit destul de popular pe Internet. În general, o subcultură axată pe heterosexuali, swingerii au o reputație mult mai deschisă față de interacțiunea de tip "fata-pe-fata", dar, deseori, resping în mod explicit contactul sexual dintre bărbații din cluburile sau petrecerile swing.
Relațiile monogamice
Relațiile monogamice sunt cele în care un cuplu este în primul rând monogam, dar permite grade diferite de contact sexual cu alte persoane. Ca și în cazul altor relații non-monogame, regulile structurale ale acestor contacte sexuale externe variază în funcție de cuplu: Unele permit numai stagii de o noapte (nu a doua oară cu aceeași persoană) sau doar anumite tipuri de activități sexuale (de exemplu, dar nici un act sexual), iar altele au limitări de timp sau locație (de exemplu, nu mai mult de o săptămână sau numai atunci când oamenii călătoresc sau nu acasă).
Poliamorie și Polifidelitate
Poliamoria este un stil de relație care permite oamenilor să desfășoare în mod deschis mai multe relații sexuale și / sau romantice simultan, în mod ideal cu cunoștințele și consimțământul tuturor celor implicați sau afectați de relații. Polifiditatea este similară, cu excepția faptului că este un stil de relație închis care necesită fidelitate sexuală și emoțională unui grup intim care este mai mare decât două. Relațiile poliaffective sunt conexiuni emoționale, intime, non-sexuale, între persoane legate printr-o relație poliamoroasă, cum ar fi doi bărbați heterosexuali care sunt atât în relații sexuale cu aceleași femei și au relații co-soti sau de tip frate intre ei.
Relația Anarhie
Având în vedere natura anarhică a acestei filosofii de relații, este dificil să se stabilească o definiție exactă a relației anarhia, dar două teme apar în mod regulat în scrierile celor care o discută. În primul rând, anarhiștii relaționali sunt adesea extrem de critici față de standardele culturale convenționale care prioritizează relațiile romantice și bazate pe sex pe relațiile non-sexuale și non-romantice. În schimb, anarhistii relationali încearcă să elimine diferențele specifice sau evaluările ierarhice ale prieteniei față de relațiile bazate pe dragoste, astfel încât relațiile bazate pe dragoste să nu fie mai valoroase decât prieteniile platonice. Fiecare relație este unică și poate evolua pe măsură ce participanții o cer; dacă apare conflictul, oamenii se ocupă de probleme sau relația se termină. Pentru că dragostea este abundentă, oamenii pot avea multe relații concertante și iubitoare, care nu se limitează la formatul cuplurilor.
În al doilea rând, o altă temă importantă în relatiile anarhiste este rezistența la plasarea cerințelor sau a așteptărilor cu privire la persoanele implicate într-o relație. În timp ce swingerii și poliamoriștii creează adesea reguli și linii directoare specifice pentru a-și structura relațiile, anarhiștii relaționali resping astfel de reguli, conducând în mod inevitabil la o evaluare ierarhică a unor parteneri față de alții. În relatiile anarhiste, nimeni nu trebuie să dea ceva sau să facă compromisuri pentru a susține o relație; mai degrabă, este mai bine să ne separăm pe cale amiabilă decât să susținem o relație nefericită și nereușită.
În schimb, relațiile non-monogame sunt mai diverse și variază în funcție de onestitatea, deschiderea sexuală, importanța regulilor / structurii și conexiunea emoțională. Persoanele care au relații non-monogame variază de la acei practicanți religioși ai poliginilor implicați în Islam sau de la Sfinții Fundamentali ai Zilelor din Urmă (Mormonii), adesea personal și conservatori din punct de vedere politic, către practicienii de poliamora sau anarhia relațiilor, care tind să să fie personal și politic liberal sau progresiv. În special printre grupurile mai liberale, există o suprapunere semnificativă cu alte subculturi neconvenționale, cum ar fi păgânii, geekii, jucătorii, entuziaștii de știință și ficțiune și practicanții BDSM (cunoscut anterior și sub denumirea de sadomasochism, denumit și kinky sex sau kinksters).
Inselat
Unii oameni văd orice relație non-monogamă ca adulter, indiferent dacă ambii parteneri au acceptat sau nu să aibă interacțiuni sexuale în afara cuplului comis. Eu susțin că transparența contează, iar non-monogamia consensuală este diferită calitativ de non-monogamia non-consensuală sau de înșelăciune. Cele două categorii de relații au, de asemenea, rezultate distincte diferite pentru persoanele implicate: nu numai că non-monogamii consensuali încearcă să-și spună reciproc adevărul, dar această comunicare mai mare are un impact real, cum ar fi rate mai mici de transmitere a boliilor cu transmitere sexuala între nonmonogamisti consensuali printre non-monogamisti non-consensuali. Mulți non-monogamisti se bazează pe comunicarea onestă pentru a negocia acorduri consensuale care permit o varietate de moduri de a avea mai mulți parteneri.
Chiar dacă societatea contemporană este de acord că înșelăciunea este nedorită, oamenii o fac în mod regulat. Cercetătorii estimează că aproximativ 20%-25% dintre bărbații căsătoriți și între 10% și 15% dintre femeile căsătorite admit că au o afacere la un moment dat în relația lor. Înșelăciunea a devenit mai ușoară, deoarece tehnologia a lărgit oportunitățile de infidelitate ajutându-ne să găsim vechile noastre strigăte de liceu pe Facebook sau să organizăm întâlniri obișnuite la Tinder și OKCupid. Definiția înșelăciunii poate fi destul de dificilă, deoarece poate include o varietate largă de comportamente care nu sunt direct sexuale fizice, de la trimiterea de flori virtuale la chat-ul video pe Skype la o masă "prăjită" fără contact fizic, ci o conversație intimă emoțional cu pasiune reprimată, la sexul telefonic plătit cu un profesionist.
Poligamie
Alaturi de monogamie (si chiar predarea), culturile din intreaga lume au practicat mult timp poligamia - o forma de casatorie formata din mai mult de doua persoane. Cea mai comună formă de căsătorie multiplă partenere este poliginia, o căsătorie a unui soț și mai multe soții, care sunt fiecare exclusiv sexual cu soțul. La nivel mondial, musulmanii sunt cel mai probabil să fie poliginoși, cu cele mai mari concentrații de poligină contemporană în Orientul Mijlociu și în părți ale Africii. Poliția - o căsătorie cu o soție a mai multor soți - este mult mai rară, deoarece căsătoriile între o femeie și mai mulți bărbați au primit mai puțin sprijin social, politic și cultural decât au relații poligonice.
Relatii deschise
Relațiile deschise sunt suficient de variate pentru a fi un termen umbrelă pentru relațiile non-monogame consensuale bazate pe un cuplu primar care este "deschis" la contactul sexual cu ceilalți. Cea mai comună formă de relație deschisă este cea a unui cuplu căsătorit sau pe termen lung, care are un al treilea (sau uneori al patrulea sau al cincilea) partener a cărui implicare și rol în relație este întotdeauna secundară. Un cuplu care practică acest tip de relație poate să se angajeze împreună cu partenerul secundar împreună cu partenerul secundar sau separat, sau poate să aibă relații externe independente cu diferiți parteneri secundari - indiferent de parametrii specifici, cuplul principal rămâne întotdeauna o prioritate. În general, înrădăcinate în reguli specifice, așteptări și comunicări între cei implicați, relațiile deschise pot avea o varietate de forme și pot evolua în timp, după cum este necesar, pentru a răspunde nevoilor persoanelor implicate. Swinging, monogam, polamoros / polifidit și relații anarhice pot fi considerate "deschise".
Swing
Dintre formele recunoscute sau intenționate de non-monogamie, swinging-ul este cel mai cunoscut și mai popular. În general, swinging-ul implică cupluri comise care schimbă în mod consensual partenerii în mod specific în scopuri sexuale. Este extrem de diversă, de la scurte interacțiuni între sau între străini la petreceri sau cluburi sexuale, la grupuri de prieteni care se cunosc și care au socializat de mai mulți ani. Început ca practica "schimbării soției" printre piloții din Forțele Aeriene din SUA după al doilea război mondial, swinging-ul sa răspândit pe tot globul și a devenit destul de popular pe Internet. În general, o subcultură axată pe heterosexuali, swingerii au o reputație mult mai deschisă față de interacțiunea de tip "fata-pe-fata", dar, deseori, resping în mod explicit contactul sexual dintre bărbații din cluburile sau petrecerile swing.
Relațiile monogamice
Relațiile monogamice sunt cele în care un cuplu este în primul rând monogam, dar permite grade diferite de contact sexual cu alte persoane. Ca și în cazul altor relații non-monogame, regulile structurale ale acestor contacte sexuale externe variază în funcție de cuplu: Unele permit numai stagii de o noapte (nu a doua oară cu aceeași persoană) sau doar anumite tipuri de activități sexuale (de exemplu, dar nici un act sexual), iar altele au limitări de timp sau locație (de exemplu, nu mai mult de o săptămână sau numai atunci când oamenii călătoresc sau nu acasă).
Poliamorie și Polifidelitate
Poliamoria este un stil de relație care permite oamenilor să desfășoare în mod deschis mai multe relații sexuale și / sau romantice simultan, în mod ideal cu cunoștințele și consimțământul tuturor celor implicați sau afectați de relații. Polifiditatea este similară, cu excepția faptului că este un stil de relație închis care necesită fidelitate sexuală și emoțională unui grup intim care este mai mare decât două. Relațiile poliaffective sunt conexiuni emoționale, intime, non-sexuale, între persoane legate printr-o relație poliamoroasă, cum ar fi doi bărbați heterosexuali care sunt atât în relații sexuale cu aceleași femei și au relații co-soti sau de tip frate intre ei.
Relația Anarhie
Având în vedere natura anarhică a acestei filosofii de relații, este dificil să se stabilească o definiție exactă a relației anarhia, dar două teme apar în mod regulat în scrierile celor care o discută. În primul rând, anarhiștii relaționali sunt adesea extrem de critici față de standardele culturale convenționale care prioritizează relațiile romantice și bazate pe sex pe relațiile non-sexuale și non-romantice. În schimb, anarhistii relationali încearcă să elimine diferențele specifice sau evaluările ierarhice ale prieteniei față de relațiile bazate pe dragoste, astfel încât relațiile bazate pe dragoste să nu fie mai valoroase decât prieteniile platonice. Fiecare relație este unică și poate evolua pe măsură ce participanții o cer; dacă apare conflictul, oamenii se ocupă de probleme sau relația se termină. Pentru că dragostea este abundentă, oamenii pot avea multe relații concertante și iubitoare, care nu se limitează la formatul cuplurilor.
În al doilea rând, o altă temă importantă în relatiile anarhiste este rezistența la plasarea cerințelor sau a așteptărilor cu privire la persoanele implicate într-o relație. În timp ce swingerii și poliamoriștii creează adesea reguli și linii directoare specifice pentru a-și structura relațiile, anarhiștii relaționali resping astfel de reguli, conducând în mod inevitabil la o evaluare ierarhică a unor parteneri față de alții. În relatiile anarhiste, nimeni nu trebuie să dea ceva sau să facă compromisuri pentru a susține o relație; mai degrabă, este mai bine să ne separăm pe cale amiabilă decât să susținem o relație nefericită și nereușită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu