Mereu am considerat ca adevaratii prieteni sunt cei de la distanta. Chit ca nu vorbim cu lunile, cand apucam sa dam un telefon, nu ne scoatem ochii cu diverse bullshituri. Am cunoscut un tip cu care pot spune ca nu am povestit mai deloc in cativa ani, in schimb de fiecare data ne zicem la multi ani de zilele noastre. Pur si simplu ii tin minte ziua lui de nastere si el pe a mea. Foarte tare!
Mai sunt si cativa care ma suna foarte rar, dar cand ma suna e ca le e dor de mine si ca nu am mai povestit demult, sau pur si simplu nu au cu cine sta la o poveste cand ies la o tigara. Eu una intotdeauna ma bucur.
In schimb acum o saptamana, poate doua, mi s-a reprosat de la o prietena cu care si locuiesc in acelasi oras - citez - "tu nu ma mai iubesti" ca vezi doamne, am uitat de ziua ei.... Ar fi fost urat din partea mea sa ii fi spus ca daca nu a scris pe Facebook, de unde sa fi stiut, nu? In schimb mi-am cerut iertare ca printre toate problemele mele care mi-au cazut toate deodata in cap, nu am inclus-o si pe ea in ecuatie...
Mi se pare amuzant cum ca dupa ce mi-am expus problemele in fata ei mi-a sugerat sa nu iau anumite decizii drastice in viata mea, practic sa imi compromit fericirea pentru ca unii au anumite conceptii mai "invechite" sau pentru ca la suprafata totul pare perfect, indiferent ca sub acel strat gros de perfectiune totul este ranced. In momentul in care era cat pe ce sa ma destram, sa aud ca toata lumea are probleme ca deh, ale mele nu sunt atata de grave ca ale ei. Evident ca intr-o prietenie totul se pune la cantar... Si mereu stau si ma gandesc de ce o mai consider o prietena cand niciodata nu a putut sa imi raspunda la un telefon. Nici eu nu stiu sincer.
Adevarul este ca mereu am avut mai multi "tovarasi de pahar" cineva cu care sa poti socializa decat cineva cu care sa iti imparti problemele si frustrarile. Intotdeauna am avut mai multi prieteni decat prietene, pentru ca cu un barbat nu trebuie sa te porti cu manusi ca cu diferite don'soare. Daca glumesti putin cu ele, imediat fac bot si numai vorbesc cu tine si de bullshituri de genu sincer M-AM SATURAT.
Da, sunt nebuna, o fire deschisa si fara prejudecati, sunt de foarte multe ori sincera, chit ca de cele mai multe ori am preferat sa ma abtin de la anumite comentarii. Nu am pretentia sa ma accepte nimeni exact asa cum sunt, dar nici persoana de langa mine sa nu se astepte sa inghit prea multe cacaturi. Acuma nu fac pe lupul singuratic, chit ca asa pare, dar mi-e dor de prietenii mei vechi cu care nu trebuia sa ma cenzurez in fata lor, care au preferat sa nu se bage in viata mea personala cu pretextul ca ei stiu ce e mai bine pentru mine si care pana si in ziua de astazi mai dau un salut si o bere odata pe an.
Mi-e dor de Timisoara si de oamenii de acolo. Mi-e dor de vremurile vechi in care nu trebuie sa te comporti cu manusi cu toata lumea pentru ca majoritatea nu stiu de gluma sau pur si simplu te cauta ei numai cand au chef de tine sau au nevoie de ceva... fuck that!
Si cu toate astea mai sunt si acei cativa care sunt departe, dar in acelasi timp aproape, cel putin de sufletul meu. Multumesc Luiza, Spirty, Marius, John, Arcon, Alice & Florian. Vorbim rar, dar si cand povestim, e ca si cum nu ne-am mai vazut de ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu