Dupa cateva evenimente recente am observat cum oamenii interpreteaza atitudinea mea vizavi de foarte multe situatii asa ca astazi am sa impart cu voi o bucata din viata mea personala sau mai exact fac un "compromis" sa explic cum functionez eu.
Sunt o persoana care nu prea tolereaza drama, apucaturile telenovelice si persoanele care definesc stereotipurile muierii frustrate - aici intra si barbatii. Nu imi plac barbatii cu apucaturi muieresti, paranoici sau gelosi. Sunt satula de oameni care au pretentia ca sa ma schimb, sa ma mulez dupa personalitatea lor sau sa fac compromisuri de dragul lor.
Ma detasez foarte usor de oamenii toxici care ma consuma ca pe o baterie, la fel ca si relatiile, astazi iti ridic statuie si maine o pot prabusi pe tine. Imi place ca intre doua persoane sa existe minimul de respect, daca nu, maximul de ignor.
Sunt o persoana simpla. Imi place sa le spun lucrurilor pe fata si imi place sa fiu tratata cu aceeasi moneda, iar oamenii care mint pe gratis sunt primii de care ma lipsesc. Mi-e foarte greu sa ma port cu manusi cu oamenii si incerc cu toate ca de cele mai multe ori nu imi iese.
Multi m-au judecat a fi egoista, rea, altruista si poate sunt, dar in acelasi timp imi place sa ma detasez de persoanele carora le place sa isi puna fortat problemele personale in carca mea. Nu imi plac oamenii negativi care sunt ca niste vampiri energetici si te trag in problemele lor personale. Ma dispera cei ce ma ameninta ca se sinucid, am impresia ca isi pun viata in mainile mele si se asteapta ca eu sa ii opresc. Am zero toleranta pentru cei ce tanjesc dupa atentie prin cele mai urate si violente metode.
Eu voi fi mereu acolo ca sa ascult pe cineva la nevoie si sa dau un sfat dar este alegerea lor ca il iau in considerare sau nu, caci fiecare are dreptul la viata lui personala, la opinii si alegerile personale stau numai in mainile lor.
Atitudinea mea poate fi usor interpretata cu nepasarea, dar defapt imi pasa de cei din jur, dar in acelasi timp imi pasa si de mine incat sa stiu cand este cazul sa ma retrag si sa nu imi consum energia. De obicei ma consum, odata, de doua ori, dar la un moment dat prefer sa iau distanta.
Nu citesc ganduri, nu imi place sa interpretez situatii, nu imi place sa fiu trasa in viata personala a nimanui. Nu am pretentii de la nimeni si nici nu vreau ca cineva sa se muleze dupa personalitatea mea. Imi place sa existe cat de cat o anumita distanta intre mine si cei din jur, caci imi place sa traiesc in bula mea personala si nu a altora.
Am pretentia de la oamenii din jur sa imi spuna cand gresesc in momentul in care am gresit. Dupa X timp nu mai este importanta nici problema si nici persoana. Invat din greseli si incerc sa repar daca este posibil, dar nu imi pierd timpul cu persoane pe care le intrebi care le este problema si vin cu raspunsul "Stii tu..."
Nu duc lipsa de oameni in viata mea, sunt o persoana extraordinar de activa si sociala, iar de cele mai multe ori imi place sa iau postura lupului singuratic. Fara drame, fara complicatii, fara agitatie.
La capitolul viata intima, sunt multumita cu viata personala si nu datorez nimanui mai multe explicatii. Nu sunt perfecta, nu am fost niciodata si nici nu vreau sa fiu. Gasesc fericirea in lucrurile marunte si incerc pe cat posibil ca relatia mea sa fie cat mai simpla, bazata pe respect si intelegere orice ar fi.
Nu ma consider un exemplu, nu sunt femeia perfecta, nu vreau sa ma ridice nimeni in slavi sau sa imi calce pe urme. Asta este un raspuns la un repros cum ca eu as indemna pe toata lumea sa faca ca mine, ba chiar din contra, faceti ca voi, traiti-va viata fara sa depindeti de oamenii din jur! Gresiti, suferiti si invatati din experiente.
Cu astea fiind spuse, ma intorc la ale mele si va doresc o zi frumoasa si plina de energie pozitiva!
Sunt o persoana care nu prea tolereaza drama, apucaturile telenovelice si persoanele care definesc stereotipurile muierii frustrate - aici intra si barbatii. Nu imi plac barbatii cu apucaturi muieresti, paranoici sau gelosi. Sunt satula de oameni care au pretentia ca sa ma schimb, sa ma mulez dupa personalitatea lor sau sa fac compromisuri de dragul lor.
Ma detasez foarte usor de oamenii toxici care ma consuma ca pe o baterie, la fel ca si relatiile, astazi iti ridic statuie si maine o pot prabusi pe tine. Imi place ca intre doua persoane sa existe minimul de respect, daca nu, maximul de ignor.
Sunt o persoana simpla. Imi place sa le spun lucrurilor pe fata si imi place sa fiu tratata cu aceeasi moneda, iar oamenii care mint pe gratis sunt primii de care ma lipsesc. Mi-e foarte greu sa ma port cu manusi cu oamenii si incerc cu toate ca de cele mai multe ori nu imi iese.
Multi m-au judecat a fi egoista, rea, altruista si poate sunt, dar in acelasi timp imi place sa ma detasez de persoanele carora le place sa isi puna fortat problemele personale in carca mea. Nu imi plac oamenii negativi care sunt ca niste vampiri energetici si te trag in problemele lor personale. Ma dispera cei ce ma ameninta ca se sinucid, am impresia ca isi pun viata in mainile mele si se asteapta ca eu sa ii opresc. Am zero toleranta pentru cei ce tanjesc dupa atentie prin cele mai urate si violente metode.
Eu voi fi mereu acolo ca sa ascult pe cineva la nevoie si sa dau un sfat dar este alegerea lor ca il iau in considerare sau nu, caci fiecare are dreptul la viata lui personala, la opinii si alegerile personale stau numai in mainile lor.
Atitudinea mea poate fi usor interpretata cu nepasarea, dar defapt imi pasa de cei din jur, dar in acelasi timp imi pasa si de mine incat sa stiu cand este cazul sa ma retrag si sa nu imi consum energia. De obicei ma consum, odata, de doua ori, dar la un moment dat prefer sa iau distanta.
Nu citesc ganduri, nu imi place sa interpretez situatii, nu imi place sa fiu trasa in viata personala a nimanui. Nu am pretentii de la nimeni si nici nu vreau ca cineva sa se muleze dupa personalitatea mea. Imi place sa existe cat de cat o anumita distanta intre mine si cei din jur, caci imi place sa traiesc in bula mea personala si nu a altora.
Am pretentia de la oamenii din jur sa imi spuna cand gresesc in momentul in care am gresit. Dupa X timp nu mai este importanta nici problema si nici persoana. Invat din greseli si incerc sa repar daca este posibil, dar nu imi pierd timpul cu persoane pe care le intrebi care le este problema si vin cu raspunsul "Stii tu..."
Nu duc lipsa de oameni in viata mea, sunt o persoana extraordinar de activa si sociala, iar de cele mai multe ori imi place sa iau postura lupului singuratic. Fara drame, fara complicatii, fara agitatie.
La capitolul viata intima, sunt multumita cu viata personala si nu datorez nimanui mai multe explicatii. Nu sunt perfecta, nu am fost niciodata si nici nu vreau sa fiu. Gasesc fericirea in lucrurile marunte si incerc pe cat posibil ca relatia mea sa fie cat mai simpla, bazata pe respect si intelegere orice ar fi.
Nu ma consider un exemplu, nu sunt femeia perfecta, nu vreau sa ma ridice nimeni in slavi sau sa imi calce pe urme. Asta este un raspuns la un repros cum ca eu as indemna pe toata lumea sa faca ca mine, ba chiar din contra, faceti ca voi, traiti-va viata fara sa depindeti de oamenii din jur! Gresiti, suferiti si invatati din experiente.
Cu astea fiind spuse, ma intorc la ale mele si va doresc o zi frumoasa si plina de energie pozitiva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu