Ca tot se apropie bacul m-am gandit sa postez si eu pe blog cateva perle la bac ce le-am primit pe mail:
Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai
conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.
In nuvela "La vulturi" de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei
alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.
Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea. !!!
Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul,
Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.
Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!
Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.
Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.
In cunoscuta balada "Miorita", sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui.
Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.
Capitala SUA este Casa Alba.
În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.
Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.
În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.
Lebada moare de cîte ori cînta.
Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.
În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.
Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.
Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
În multe poezii Octavian Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.
Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.
Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.
Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.
Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.
Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.
Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.
Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.
La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.
Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.
Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.
Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.
Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala facuta.
Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.
În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.
Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.
La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.
Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.
Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.
Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el.
Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.
Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica distanta în km, care
exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara .
Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.
Eminescu se indeparteaza pentru a lumina dorintele celei moarte.
Miron Costin vrea sa ne arate ca este bine ca din cand in cand sa mai deschizi o carte si sa o citesti pentru ca nu face rau.
Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.
Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstreaza ca tot timpul sunt mai multi.
Este bine sa mai si citesti, decat sa tai frunza la caini degeaba.
Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.
Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.
Nepoata lui Motoc este furata de oastea leseasca si adusa ca captura.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.
Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.
Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.
Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.
Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.
Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.
Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.
Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.
Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!
Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!
Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.
În "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.
Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.
La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.
Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.
22 mai 2010
18 mai 2010
S-a mai dus unul
Cam multi se sting din viata in ultima vreme, iar Ronnie de la DIO s-a dus si el pe data de 16 mai. Vara trecuta a anuntat ca avea cancer la stomac. Mai multe detali gasiti aici.
Rest in peace Ronnie James Dio!
Rest in peace Ronnie James Dio!
15 mai 2010
Jos cu Fanatismul!
Nu pot sa cred ce disperati au ajuns unii oameni. Fii atent la aceasta postare de pe acest blog. Nici o pedeapsa nu e mai crunta ca a ceea a fanatismului. Am dreptate sau nu?
Sa nu uitam ca proprietarul blogului, mai si editeaza comentariile pe care le primeste. E ca si cum el saboteaza cuvintele mele, fara nici un drept, fara nici o rusine. Foarte probabil ca a fost Dumnezeit astazi.
[Off Topic] Pe contul meu de deviant s-a trezit o persoana ca sa ma faca in fel si chip, imi dadea comentarii ba ca am sanii pana la buric si ca ii am ca lu buna'sa, ba ca sunt plata. Eu in orice caz nu am sters mesajul, ba din contra l-am lasat sa vada si altii, sa isi dea si ei cu parerea. Dar in nici un caz nu m-as pune sa editez cuvintele unei persoane. Este o nesimtire.
Am vrut sa scriu o postare despre religie si conceptiile astea tampite si acuma am gasit momentul.
Eu sunt de parere ca orice e mai popular decat biserica au fost condiderati drept mana diavolului si mi se pare o tampenie lucrul asta si Elvis si Rolling Stones si The Beatles, pana si Michael Jackson au fost considerati satanisti. E si normal ca marea majoritate a oamenilor prefera sa ii vada pe ei decat sa mearga la biserica. Eu sunt de parere ca nu trebuie sa arati si sa te dai in spectacol ca sa fii credincios.
Odata am dezbatut cu un individ care este foarte credincios, nu este fanatic, dar nici departe nu e. M-am distrat pe cinste vazandu-l cum se oftica cand ii dadeam cate un argument, mai ales ca el imi raspundea cu niste filozofii. Te doare bila nu altceva :))
Cica "Crede si nu cerceta". Normal ca iti spune sa nu cercetezi, pentru ca daca incepi sa cauti raspunsuri nu o sa gasesti NIMIC.
Presupun ca este mai usor sa traiesti in minciuna, sa mergi la biserica in fiecare duminica si sa te rogi pentru mantuirea sufletului tau, citind biblia in fiecare noapte. Dar cati stiu partile negre ale religiei? Cate razboaie religioase au fost si cati oameni au omorat in numele Domnului lor. Stiati ca in evul mediu se ardea pe rug, nu numai femei si barbati care erau acuzati de vrajitorie, dar si ciori, pisici negre si caini. Unde este umanitatea? Stiati ca defapt biblia pe care fiecare om o are in casa [fie ca o citeste, fie ca folosesc paginile pe post de foite] defapt nu e completa. Ati auzit de Apocrifa? Sunt multe lucruri din biblie care au fost ascunse. Va las placerea de a le cauta singuri, nu degeaba traim in era informatiei, eu chiar va sfatuiesc sa cercetati, nu sa aveti o credinta oarba. Cine are chef de o lectura poate sa citeasca asta.
Din cate am observat, marea majoritate a crestinilor fanatici au tendinta de a vrea sa aiba controlul. Si pentru asta ma bucur ca exista politica. Ar fi culmea in mileniul 3 sa arda rockerii pe rug ca femeile ce erau considerate vrajitoare in evul mediu.
Nu vad ca acesti oameni sa fii evoluat intr-un fel. Imi pare rau ca etichetez in halul asta, dar a fii un bun crestin nu inseamna a urla pe strada "Pocaieste-te ca maine vine ziua apocalipsei" si tot felul de porcarii de genu. A fii un crestin bun nu inseamna a face tot posibilul de a atrage oamenii de partea "binelui". Sincer imi aduce aminte de filmul Carrie. Pericol public oamenii de genul acesta, nu altceva. Pana la urma urmei parca aveam liberul albitru de a alege calea pe care dorim sa mergem, de ce trebuie sa vina cate un tampit sa ma convinga sa cred in Dumnezeul lor si biserica lor??
Probabil ca Jesus a existat pe pamant, dar sincer cred ca a fost mai degraba filosof.... Eu sunt Deista si cine nu stie ce inseamna asta, poate sa il intrebe pe parintele tuturor cunostilelor. Numele lui este Google! Cel putin EL imi raspunde la rugagiuni :)
Sa nu uitam ca proprietarul blogului, mai si editeaza comentariile pe care le primeste. E ca si cum el saboteaza cuvintele mele, fara nici un drept, fara nici o rusine. Foarte probabil ca a fost Dumnezeit astazi.
[Off Topic] Pe contul meu de deviant s-a trezit o persoana ca sa ma faca in fel si chip, imi dadea comentarii ba ca am sanii pana la buric si ca ii am ca lu buna'sa, ba ca sunt plata. Eu in orice caz nu am sters mesajul, ba din contra l-am lasat sa vada si altii, sa isi dea si ei cu parerea. Dar in nici un caz nu m-as pune sa editez cuvintele unei persoane. Este o nesimtire.
Am vrut sa scriu o postare despre religie si conceptiile astea tampite si acuma am gasit momentul.
Eu sunt de parere ca orice e mai popular decat biserica au fost condiderati drept mana diavolului si mi se pare o tampenie lucrul asta si Elvis si Rolling Stones si The Beatles, pana si Michael Jackson au fost considerati satanisti. E si normal ca marea majoritate a oamenilor prefera sa ii vada pe ei decat sa mearga la biserica. Eu sunt de parere ca nu trebuie sa arati si sa te dai in spectacol ca sa fii credincios.
Odata am dezbatut cu un individ care este foarte credincios, nu este fanatic, dar nici departe nu e. M-am distrat pe cinste vazandu-l cum se oftica cand ii dadeam cate un argument, mai ales ca el imi raspundea cu niste filozofii. Te doare bila nu altceva :))
Cica "Crede si nu cerceta". Normal ca iti spune sa nu cercetezi, pentru ca daca incepi sa cauti raspunsuri nu o sa gasesti NIMIC.
Presupun ca este mai usor sa traiesti in minciuna, sa mergi la biserica in fiecare duminica si sa te rogi pentru mantuirea sufletului tau, citind biblia in fiecare noapte. Dar cati stiu partile negre ale religiei? Cate razboaie religioase au fost si cati oameni au omorat in numele Domnului lor. Stiati ca in evul mediu se ardea pe rug, nu numai femei si barbati care erau acuzati de vrajitorie, dar si ciori, pisici negre si caini. Unde este umanitatea? Stiati ca defapt biblia pe care fiecare om o are in casa [fie ca o citeste, fie ca folosesc paginile pe post de foite] defapt nu e completa. Ati auzit de Apocrifa? Sunt multe lucruri din biblie care au fost ascunse. Va las placerea de a le cauta singuri, nu degeaba traim in era informatiei, eu chiar va sfatuiesc sa cercetati, nu sa aveti o credinta oarba. Cine are chef de o lectura poate sa citeasca asta.
Din cate am observat, marea majoritate a crestinilor fanatici au tendinta de a vrea sa aiba controlul. Si pentru asta ma bucur ca exista politica. Ar fi culmea in mileniul 3 sa arda rockerii pe rug ca femeile ce erau considerate vrajitoare in evul mediu.
Nu vad ca acesti oameni sa fii evoluat intr-un fel. Imi pare rau ca etichetez in halul asta, dar a fii un bun crestin nu inseamna a urla pe strada "Pocaieste-te ca maine vine ziua apocalipsei" si tot felul de porcarii de genu. A fii un crestin bun nu inseamna a face tot posibilul de a atrage oamenii de partea "binelui". Sincer imi aduce aminte de filmul Carrie. Pericol public oamenii de genul acesta, nu altceva. Pana la urma urmei parca aveam liberul albitru de a alege calea pe care dorim sa mergem, de ce trebuie sa vina cate un tampit sa ma convinga sa cred in Dumnezeul lor si biserica lor??
Probabil ca Jesus a existat pe pamant, dar sincer cred ca a fost mai degraba filosof.... Eu sunt Deista si cine nu stie ce inseamna asta, poate sa il intrebe pe parintele tuturor cunostilelor. Numele lui este Google! Cel putin EL imi raspunde la rugagiuni :)
13 mai 2010
Something about something....
Pot spune ca in ultima perioada chiar am ramas fara inspiratie, sincer nu stiu ce sa mai povestesc, nu se intampla nimic haios sau trist care sa ma inspire sa scriu pe acest blog. Intr-un fel e bine, ca in viata mea toate apele se linistesc....
Astazi nu am sa scriu parerile mele despre ceva anume si nici despre inca un "Dude" a carui IQ este echivalent cu numarul meu de la pantof. Astazi am sa scriu ceva despre mine.
Am avut o tentativa de blog culinar, Andreea's Laboratory, dar din pacate am renuntat la idee din moment ce nu am avut "laborator" si totusi.... e criza, ie grele:D, dar in schimb nu demult mi-am facut un blog cu fotografiile mele. Sunt incepatoare, dar sunt mandra de pozele pe care le-am facut pana acuma. Vreau sa incep cu inceputul, nu mi-ar place sa fac poze de exemplu nuduri, dar sa nu fi facut un macro sau habar sa n-am cum se face. Mi se pare o prostie ca sa sari peste aceste etape, totusi te ajuta sa iti formezi ochiul, sa incadrezi.... unii sar direct peste aceste etape si se mai cred si zmei si se dau mari fotografi. Dar nah... asta e blogul meu >>click<<
De foarte multe ori ma trezesc ca imi lipseste motivatia. Nu sunt emo sau cu ganduri sinucigase, sa nu ma intelegi gresit, dar de multe ori simt ca traiesc degeaba. Am nevoie de un motiv ca sa ma trezesc din pat si sa ma bucur de zii, ca sa imi pun zilnic pe fata zambetul colgate si sa fiu amabila cu toti incapabilii care nu stiu altceva decat sa joace polka pe nervii mei.
Niciodata nu am considerat ca cer mult, fie ca e vorba de o relatie, prietenie sau familie, de cele mai multe ori mi s-a reprosat ca intr-adevar cer prea multe. M-am obisnuit cu ideea ca oamenii din jur nu stiu altceva sa faca decat sa profite sau sa isi intoarca spatele si sa plece cand ti-e lumea mai draga. Si in fiecare dimineata, iarasi ma trezesc cautandu-mi motive ca sa ma ridic din pat.
Stiu ca o sa sune foarte urat, dar sincer eu nu am nici o pretentie de la nimeni. Intr-un fel traiesc cu ideea ca oamenii din jurul meu, nu pot, nu vor sau nu sunt in stare sa faca ceva [indiferent de ce o fii] decat sa ma trezesc cu suprize si dezamagiri. Toti se bat cu pumnul in piept si promit si undeva pe la mijlocul drumului se schimba toata treaba.... si apoi urmeaza pretexte si scuze si/sau minciuni... Eu am incetat sa ma mai mir.
Niciodata nu am fost o persoana care sa umble in gasca. Prieteniile mereu se vor rupe, fie ca e astazi, fie ca peste 10 ani, indiferent de motiv. Eu tind sa cred ca oamenii se plictisesc foarte repede si de aceea de multe ori o prietenie se rup. Keep your friends close, but not too close, altfel te trezesti cu surprize. Nu am prea avut noroc la prieteni, dar nici nu am fugit de ei, indiferent cate suturi in fund am primit si voi primi in contunuare...
Acum ceva timp, cineva m-a intrebat care sunt planurile mele de viitor. Eu nu am fost in stare sa ii raspund odata pentru ca nu am de gand sa spun lucruri nesigure si pentru ca am incetat sa mai imi fac planuri. M-am saturat sa tot fac planuri ca cineva sa mi le calce in picioare. M-am cam saturat ca sa ma plimb pe strada tarand moralul dupa mine. Asta nu inseamna ca nu imi doresc nimic, defapt mi-as dori ca sa incep o viata noua, intotdeauna mi-am dorit ca sa incep de la inceput, sa plec din oras, sa cunosc oameni noi, vreau sa schimb aerul si probabil ca imi voi schimba si parerile negative despre anumite lucruri. Vreau sa dispar, sa uit si sa fiu uitata....
Am avut multe planuri care s-au transformat in dezamagiri, fie ca am incercat si nu s-a putut, fie ca multi oameni au facut tot posibilul sa imi bage in cap ideea ca ar trebui sa fac ceva mai util. Exemplu: mi-as dori sa fiu bucatar sef. Comentariile urmatoare: direct in fata: "inteleg ca doresti cat mai repede sa ajungi la cratita, dar gandeste-te la ceva mai de viitor, care iti aduce un venit cum se cade" si pe la spate: "auzi ca bucatar sef, habar n-are ca ii trebuie minim 10 ani de experienta". Defapt eu nu sunt chiar atata de proasta pe cat ma cred unii. Imi place sa gatesc, as vrea sa invat cat mai mult, este o arta si sunt tanara, deci am timp ca sa castig experienta. Vorba aceea: "Gaseste jobul visurilor tale si nu va mai trebui sa lucrezi o zii din viata ta."
Nu vreau sa fac o cariera. Nu imi trebuie sa ma lafai in bani ca sa ma simt bine. Chiar din contra, lucrurile marunte ma fac mai fericita. Nu imi doresc o cariera care sa imi rapeasca tot timpul.
Pe viitor mi-as dori sa fac o familie, sa am copii si sa fiu o mama buna, vreau sa am o familie fericita, sa fie liniste si pace, multa dragoste si vreau sa dau din mine ceea ce eu mi-am dorit din totdeauna, exact cum au facut parintii mei si parintii parintilor mei si asa mai departe.... Dar cine stie? E drum lung pana acolo si multe se pot intampla...
Cu toate astea sa stii ca ma bucur de fiecare moment din viata mea. Ma bucur ca nu e mai rau si vad si partea plina a paharului. Si mereu am sa ma bucur de ceea ce am si am sa o apreciez pentru ca mai bine ma bucur de fiecare moment alaturi de persoana iubita, decat sa imi dau seama de ceea ce am avut abia dupa ce nu o mai am.
Astazi nu am sa scriu parerile mele despre ceva anume si nici despre inca un "Dude" a carui IQ este echivalent cu numarul meu de la pantof. Astazi am sa scriu ceva despre mine.
Am avut o tentativa de blog culinar, Andreea's Laboratory, dar din pacate am renuntat la idee din moment ce nu am avut "laborator" si totusi.... e criza, ie grele:D, dar in schimb nu demult mi-am facut un blog cu fotografiile mele. Sunt incepatoare, dar sunt mandra de pozele pe care le-am facut pana acuma. Vreau sa incep cu inceputul, nu mi-ar place sa fac poze de exemplu nuduri, dar sa nu fi facut un macro sau habar sa n-am cum se face. Mi se pare o prostie ca sa sari peste aceste etape, totusi te ajuta sa iti formezi ochiul, sa incadrezi.... unii sar direct peste aceste etape si se mai cred si zmei si se dau mari fotografi. Dar nah... asta e blogul meu >>click<<
De foarte multe ori ma trezesc ca imi lipseste motivatia. Nu sunt emo sau cu ganduri sinucigase, sa nu ma intelegi gresit, dar de multe ori simt ca traiesc degeaba. Am nevoie de un motiv ca sa ma trezesc din pat si sa ma bucur de zii, ca sa imi pun zilnic pe fata zambetul colgate si sa fiu amabila cu toti incapabilii care nu stiu altceva decat sa joace polka pe nervii mei.
Niciodata nu am considerat ca cer mult, fie ca e vorba de o relatie, prietenie sau familie, de cele mai multe ori mi s-a reprosat ca intr-adevar cer prea multe. M-am obisnuit cu ideea ca oamenii din jur nu stiu altceva sa faca decat sa profite sau sa isi intoarca spatele si sa plece cand ti-e lumea mai draga. Si in fiecare dimineata, iarasi ma trezesc cautandu-mi motive ca sa ma ridic din pat.
Stiu ca o sa sune foarte urat, dar sincer eu nu am nici o pretentie de la nimeni. Intr-un fel traiesc cu ideea ca oamenii din jurul meu, nu pot, nu vor sau nu sunt in stare sa faca ceva [indiferent de ce o fii] decat sa ma trezesc cu suprize si dezamagiri. Toti se bat cu pumnul in piept si promit si undeva pe la mijlocul drumului se schimba toata treaba.... si apoi urmeaza pretexte si scuze si/sau minciuni... Eu am incetat sa ma mai mir.
Niciodata nu am fost o persoana care sa umble in gasca. Prieteniile mereu se vor rupe, fie ca e astazi, fie ca peste 10 ani, indiferent de motiv. Eu tind sa cred ca oamenii se plictisesc foarte repede si de aceea de multe ori o prietenie se rup. Keep your friends close, but not too close, altfel te trezesti cu surprize. Nu am prea avut noroc la prieteni, dar nici nu am fugit de ei, indiferent cate suturi in fund am primit si voi primi in contunuare...
Acum ceva timp, cineva m-a intrebat care sunt planurile mele de viitor. Eu nu am fost in stare sa ii raspund odata pentru ca nu am de gand sa spun lucruri nesigure si pentru ca am incetat sa mai imi fac planuri. M-am saturat sa tot fac planuri ca cineva sa mi le calce in picioare. M-am cam saturat ca sa ma plimb pe strada tarand moralul dupa mine. Asta nu inseamna ca nu imi doresc nimic, defapt mi-as dori ca sa incep o viata noua, intotdeauna mi-am dorit ca sa incep de la inceput, sa plec din oras, sa cunosc oameni noi, vreau sa schimb aerul si probabil ca imi voi schimba si parerile negative despre anumite lucruri. Vreau sa dispar, sa uit si sa fiu uitata....
Am avut multe planuri care s-au transformat in dezamagiri, fie ca am incercat si nu s-a putut, fie ca multi oameni au facut tot posibilul sa imi bage in cap ideea ca ar trebui sa fac ceva mai util. Exemplu: mi-as dori sa fiu bucatar sef. Comentariile urmatoare: direct in fata: "inteleg ca doresti cat mai repede sa ajungi la cratita, dar gandeste-te la ceva mai de viitor, care iti aduce un venit cum se cade" si pe la spate: "auzi ca bucatar sef, habar n-are ca ii trebuie minim 10 ani de experienta". Defapt eu nu sunt chiar atata de proasta pe cat ma cred unii. Imi place sa gatesc, as vrea sa invat cat mai mult, este o arta si sunt tanara, deci am timp ca sa castig experienta. Vorba aceea: "Gaseste jobul visurilor tale si nu va mai trebui sa lucrezi o zii din viata ta."
Nu vreau sa fac o cariera. Nu imi trebuie sa ma lafai in bani ca sa ma simt bine. Chiar din contra, lucrurile marunte ma fac mai fericita. Nu imi doresc o cariera care sa imi rapeasca tot timpul.
Pe viitor mi-as dori sa fac o familie, sa am copii si sa fiu o mama buna, vreau sa am o familie fericita, sa fie liniste si pace, multa dragoste si vreau sa dau din mine ceea ce eu mi-am dorit din totdeauna, exact cum au facut parintii mei si parintii parintilor mei si asa mai departe.... Dar cine stie? E drum lung pana acolo si multe se pot intampla...
Cu toate astea sa stii ca ma bucur de fiecare moment din viata mea. Ma bucur ca nu e mai rau si vad si partea plina a paharului. Si mereu am sa ma bucur de ceea ce am si am sa o apreciez pentru ca mai bine ma bucur de fiecare moment alaturi de persoana iubita, decat sa imi dau seama de ceea ce am avut abia dupa ce nu o mai am.
7 mai 2010
Barbie esti o curva!
Stiati ca Barbie distruge copilaria? Marea majoritate a fetelor cand vor creste mari vor sa se faca balerine, printese, asistente. Din cauza unei papusi Barbie care este intotdeauna frumos imbracata, blonda si il are pe Kent mereu langa ea, nu? Eh cand fetitele cresc mari, ori se imblonzesc si devin pitzipoance - siliconate si pline de botox, ori le vine mintea la cap si isi dau seama ca Barbie defapt e o curva si ca in loc sa visam la prea frumosul Kent mai bine apreciem ceea ce avem deja.
Si eu am avut multe papusi Barbie si al dracu ca erau toate blonde. Si vreau sa zic doar arat:
Barbie esti o curva ca numa formele sunt de tine, mereu blonda, zambesti dintr-o cutie roz atragatoare, uitandu-te dupa fiecare fetita, hipnotizand-o sa tanjeasca dupa tine. Esti un exemplu negativ pentru ca in ziua de azi toate vor sa fie ca tine. Din pacate pentru tine fetitele devin fete si deja incep sa te tunda, pentru ca si asa esti expirata, deja fetele prefera sa iasa in oras, mereu cu Kent-ul in buzunar si cu gandul la baieti. Iar timpul trece repede si fetele devin femei si ajung ceva in viata, ceva total diferit de ce ai facut tu, draga Barbie. Nu ai facut decat sa ne faci sa visam, nimic altceva. Meriti sa fii tunsa si mazgalita cu pixul. Meriti sa te dau sa te spargi in coltii cainelui meu pentru ca tu te plimbi in haine frumoase si intr-o masina roz cu albastru si ai o casa pe care scrie mare numele tau si nu ai muncit nimic pentru toate astea.
Printese vom fii odata in viata, imbracate intr-o rochie lunga si un barbat care cu siguranta nu il va chema Kent si ne va face cu adevarat fericite. Si pentru acea casa si masina frumoasa in care tu te lafai, care care mami si tati a dat banii, noi o sa muncim o viata intreaga, dar macar o sa fim mandrii de munca noastra.
Frumoasa este orice femeie, indiferent de varsta. In lumea asta, exista intotdeauna cineva care sa ne iubeasca exact asa cum suntem si cu bune si cu rele.
S-o simti! \m/
Din pana de idei, m-am gandit ca sa va mai amuz inca odata si sa va scriu despre Barbie - un idol a multor fete care la un moment dat ajunge doar o bucata de plastic. Nimic nu tine o vesnicie. Viata bate filmul!!!
Si eu am avut multe papusi Barbie si al dracu ca erau toate blonde. Si vreau sa zic doar arat:
Barbie esti o curva ca numa formele sunt de tine, mereu blonda, zambesti dintr-o cutie roz atragatoare, uitandu-te dupa fiecare fetita, hipnotizand-o sa tanjeasca dupa tine. Esti un exemplu negativ pentru ca in ziua de azi toate vor sa fie ca tine. Din pacate pentru tine fetitele devin fete si deja incep sa te tunda, pentru ca si asa esti expirata, deja fetele prefera sa iasa in oras, mereu cu Kent-ul in buzunar si cu gandul la baieti. Iar timpul trece repede si fetele devin femei si ajung ceva in viata, ceva total diferit de ce ai facut tu, draga Barbie. Nu ai facut decat sa ne faci sa visam, nimic altceva. Meriti sa fii tunsa si mazgalita cu pixul. Meriti sa te dau sa te spargi in coltii cainelui meu pentru ca tu te plimbi in haine frumoase si intr-o masina roz cu albastru si ai o casa pe care scrie mare numele tau si nu ai muncit nimic pentru toate astea.
Printese vom fii odata in viata, imbracate intr-o rochie lunga si un barbat care cu siguranta nu il va chema Kent si ne va face cu adevarat fericite. Si pentru acea casa si masina frumoasa in care tu te lafai, care care mami si tati a dat banii, noi o sa muncim o viata intreaga, dar macar o sa fim mandrii de munca noastra.
Frumoasa este orice femeie, indiferent de varsta. In lumea asta, exista intotdeauna cineva care sa ne iubeasca exact asa cum suntem si cu bune si cu rele.
S-o simti! \m/
Din pana de idei, m-am gandit ca sa va mai amuz inca odata si sa va scriu despre Barbie - un idol a multor fete care la un moment dat ajunge doar o bucata de plastic. Nimic nu tine o vesnicie. Viata bate filmul!!!
27 aprilie 2010
Bunul Simt
Daca e un lucru care lipseste in societatea in care traim este bunul simt. Nu exista respect fata de oameni, de mediu, de nimic.
Nu ai intalnit niciodata cate o persoana de asta cu nasul pe sus care nu stie decat sa critice si sa isi bata joc? Mi se pare lipsit de bun simt sa critici o persoana dupa cum arata, mai ales daca nu o cunosti.
Sa nu critici niciodata o persoana dupa modul cum se imbraca. Haina nu face pe om. Haina face omul sarac sau eventual arata din ce clasa sociala face parte. Crezi ca un rocker nu se poate intelege cu un manelist? Eu zic ca se poate, atata timp cat amandoi au bunul simt de a nu deranja unul pe celalalt.
Am intalnit persoane care dupa ce au facut tot posibilul sa distruga relatia pe care au avut-o, fac tot posibilul sa faca probleme si persoanei cu care au fost. Bai cand se trezeste cate unu sa intrebe "Si cum se descurca?" sau sa faca gesturi de gelozie sau alte prostii ma i-au toti dracii. Nu inteleg scopul. Daca au fost incapabili de o relatie, macar sa aibe bunul simt de a nu se face de cacao si de a face loc, dar nu, multi dau dovada ca le lipsesc cei 7 ani de acasa. E valabil si pentru prieteni. Daca cineva este cu o persoana, inseamna ca are un motiv bun si daca nu se merita unul pe celalalt cu singuranta mai devreme sau mai tarziu relatia se va sfarsi.
Mai sunt si genul de oameni veniti dintr-un oras-sat, cand ajung intr-un oras mai civilizat primul lucru pe care il fac se plimba toata ziua cu tramvaiul ca la ei acolo nu este asa ceva si se cred zmei si fac legea.
De foarte multe ori mi s-a intamplat sa zic ca bunul simt se duce odata cu inaintarea in varsta. Inteleg ca odata cu varsta omul se crede mai invatat, dar de foarte multe ori aud reprosuri gen "generatia in ziua de azi este ....", "cand o sa ajungi la varsta mea o sa intelegi....", "esti tanar, nu stii tu...". Mi se pare lipsit de bun simt. Sa numai zic de oamenii astia plin de ei care isi dau singuri dreptate si se pupa singuri in fund. Doar pentru ca esti mai invarsta nu iti da dreptul de a arata cu degetul si a critica.
Normal ca generatia din ziua de azi sunt niste copii fara bun simt ca in loc sa invatam bunele maniere, invatam sa respectam omul mai invarsta, care ne da suturi in cur, dar mai au si pretentia de a fii respectati. Din bun simt oferi locul unei persoane mai in varsta, dar nu mi se pare normal ca persoanele invarsta sa ceara un anumit loc, cu toate ca restul tramvaiului este pe treisfert gol. S-a intamplat ca o batrana sa faca scandal ca vrea sa stea pe un anumit scaun in tramvai si a facut-o pe doamna care statea pe acel scaun sa planga. Unde e bunul simt?
Activez in PD-L. Cand am fost in campanie am fost huiduiti de oameni si ne-au facut hoti si nesimtiti ca imparteam pixuri si chibrituri in oras. Nu poti impune unei persoane sa fie de aceeasi parere cu tine. Si e lipsit de bun simt si de maniere ca sa huiduiesti un om in gura mare pe strada doar pentru ca nu este de partea ta.
Am fost in Bucuresti in metrou. Cred ca mi-am luat cateva coate sanatoase. Inteleg sa fii grabit, dar nici chiar in halu ala sa mergi inainte ca boul si sa dai peste oricine iti trece prin cale si sa mergi mai departe de parca nu ai lovit o persoana. Eu stiam ca daca te lovesti de cineva din greseala iti ceri scuze ca l-ai deranjat, nu? Astia nu, merg inainte, nici nu se uita daca au dat intr-un barbat, femeie sau un copil. Nici un scuze, nici un da-te din calea mea....ei Batman.
Ma dispera cand vreau sa ma duc undeva la iarba verde sa vad numa pachete de tigari, seminte, doze de bere imprastiate peste tot. Toata lumea se plange de gunoaie, dar nimeni nu ar pune mana sa stranga. Vorba aia "da ce, eu am facut mizerie??"
Cand bunul simt dispare, prostia isi face aparitia. Oamenii fara bun simt, sunt mai prosti ca niciodata si mai au si pretentia ca sa fie tratati cu bun simt si respect.
Peace!
Nu ai intalnit niciodata cate o persoana de asta cu nasul pe sus care nu stie decat sa critice si sa isi bata joc? Mi se pare lipsit de bun simt sa critici o persoana dupa cum arata, mai ales daca nu o cunosti.
Sa nu critici niciodata o persoana dupa modul cum se imbraca. Haina nu face pe om. Haina face omul sarac sau eventual arata din ce clasa sociala face parte. Crezi ca un rocker nu se poate intelege cu un manelist? Eu zic ca se poate, atata timp cat amandoi au bunul simt de a nu deranja unul pe celalalt.
Am intalnit persoane care dupa ce au facut tot posibilul sa distruga relatia pe care au avut-o, fac tot posibilul sa faca probleme si persoanei cu care au fost. Bai cand se trezeste cate unu sa intrebe "Si cum se descurca?" sau sa faca gesturi de gelozie sau alte prostii ma i-au toti dracii. Nu inteleg scopul. Daca au fost incapabili de o relatie, macar sa aibe bunul simt de a nu se face de cacao si de a face loc, dar nu, multi dau dovada ca le lipsesc cei 7 ani de acasa. E valabil si pentru prieteni. Daca cineva este cu o persoana, inseamna ca are un motiv bun si daca nu se merita unul pe celalalt cu singuranta mai devreme sau mai tarziu relatia se va sfarsi.
Mai sunt si genul de oameni veniti dintr-un oras-sat, cand ajung intr-un oras mai civilizat primul lucru pe care il fac se plimba toata ziua cu tramvaiul ca la ei acolo nu este asa ceva si se cred zmei si fac legea.
De foarte multe ori mi s-a intamplat sa zic ca bunul simt se duce odata cu inaintarea in varsta. Inteleg ca odata cu varsta omul se crede mai invatat, dar de foarte multe ori aud reprosuri gen "generatia in ziua de azi este ....", "cand o sa ajungi la varsta mea o sa intelegi....", "esti tanar, nu stii tu...". Mi se pare lipsit de bun simt. Sa numai zic de oamenii astia plin de ei care isi dau singuri dreptate si se pupa singuri in fund. Doar pentru ca esti mai invarsta nu iti da dreptul de a arata cu degetul si a critica.
Normal ca generatia din ziua de azi sunt niste copii fara bun simt ca in loc sa invatam bunele maniere, invatam sa respectam omul mai invarsta, care ne da suturi in cur, dar mai au si pretentia de a fii respectati. Din bun simt oferi locul unei persoane mai in varsta, dar nu mi se pare normal ca persoanele invarsta sa ceara un anumit loc, cu toate ca restul tramvaiului este pe treisfert gol. S-a intamplat ca o batrana sa faca scandal ca vrea sa stea pe un anumit scaun in tramvai si a facut-o pe doamna care statea pe acel scaun sa planga. Unde e bunul simt?
Activez in PD-L. Cand am fost in campanie am fost huiduiti de oameni si ne-au facut hoti si nesimtiti ca imparteam pixuri si chibrituri in oras. Nu poti impune unei persoane sa fie de aceeasi parere cu tine. Si e lipsit de bun simt si de maniere ca sa huiduiesti un om in gura mare pe strada doar pentru ca nu este de partea ta.
Am fost in Bucuresti in metrou. Cred ca mi-am luat cateva coate sanatoase. Inteleg sa fii grabit, dar nici chiar in halu ala sa mergi inainte ca boul si sa dai peste oricine iti trece prin cale si sa mergi mai departe de parca nu ai lovit o persoana. Eu stiam ca daca te lovesti de cineva din greseala iti ceri scuze ca l-ai deranjat, nu? Astia nu, merg inainte, nici nu se uita daca au dat intr-un barbat, femeie sau un copil. Nici un scuze, nici un da-te din calea mea....ei Batman.
Ma dispera cand vreau sa ma duc undeva la iarba verde sa vad numa pachete de tigari, seminte, doze de bere imprastiate peste tot. Toata lumea se plange de gunoaie, dar nimeni nu ar pune mana sa stranga. Vorba aia "da ce, eu am facut mizerie??"
Cand bunul simt dispare, prostia isi face aparitia. Oamenii fara bun simt, sunt mai prosti ca niciodata si mai au si pretentia ca sa fie tratati cu bun simt si respect.
Peace!
22 aprilie 2010
Avem timp de Octavian Paler
Probabil ca multi stiti aceasta poezie, dar sunt multi care prefera sa stea pe net toata ziua si sa citeasca Can Can decat sa mai citeasca o carte.
M-am gandit sa o postez pe acest blog in primul rand pentru ca imi aduce aminte de vremurile bune din liceu, de colegi [aveam aceasta poezie mare pe perete] si inca un motiv ar mai fi ca probabil ca mai invata cineva ceva din asta....
Pentru cei ce prefera sa citeasca aceasta poezie click
15 aprilie 2010
RIP Peter Steele
Azi am primit doua vesti de tot rahatul: Prima ar fii ca in Timisoara Roackerii fac pe samuraii si isi taie gatu la concert Negura Bunget. Trist....
Si a doua veste este ca Petrus T. Ratajczyk mai bine zis Peter Steele, vocalul de la Type O Negative de 48 de ani a murit.
Zvonurile se dovedesc a fii adevarate, avand in vedere faptul ca in 2005 a pus pe website-ul trupei o poza cu o piatra funerara pe care scria "Peter Steele - 1962 - 2005 .... Free At Last". Managerul trupei Mike Renault ar fi trimis un mail in care a scris ca Pete Steele a murit pe data de 14 aprilie, probabil de o insuficienta cardiaca.
Mai multe puteti citi aici.
Rest in Peace!
Si a doua veste este ca Petrus T. Ratajczyk mai bine zis Peter Steele, vocalul de la Type O Negative de 48 de ani a murit.
Zvonurile se dovedesc a fii adevarate, avand in vedere faptul ca in 2005 a pus pe website-ul trupei o poza cu o piatra funerara pe care scria "Peter Steele - 1962 - 2005 .... Free At Last". Managerul trupei Mike Renault ar fi trimis un mail in care a scris ca Pete Steele a murit pe data de 14 aprilie, probabil de o insuficienta cardiaca.
Mai multe puteti citi aici.
Rest in Peace!
14 aprilie 2010
Critica daca numa de asta esti in stare!
In legatura cu postarea precedenta, s-a trezit un individ sa faca pe Tarzanu' si sa vina cu critici de toata jena, dar nici un argument adevarat. Macar daca cele scrise nu ar fi adevarate! Cine e curios, poate sa citeasca comentariul acelui individ si raspunsul meu aici
Lucrul ce ma dezgusta in ultimu hal e cand se trezeste cate unu sa faca pe desteptu' dar sa vina cu niste argumente tzapene din parti. Am intalnit tot felul de absurzi care se cred miezul din paine care cred ca pot sa afle tot despre tot, dar daca vine vorba de ei, nimeni nu are cum sa ii citeasca numa daca se lasa... Dupa parerea mea oamenii de genul sunt cel mai usor de cititi si desigur habar n-au de ce se petrece sub nasul lor.
Se mai trezeste cate unu sa sfatuiasca pe toata lumea, ca cica ei "stiu", dar ei nu ar urma propriul sfat pe care il dau la altii. Eu una nu pot sa concep asa ceva! Daca tu personal nu te-ai arunca in fantana, de ce il sfatuiesti pe altu??? Macar daca ar fii un interes la mijloc... dar nah... ce sa zic, suntem inconjurati de numai tampiti care cred ca ei stiu mai bine. Cativa ani in plus nu te face mai trecut prin viata, o facutate nu te face invatat, o experienta nu te face mai experimentat. Dar multi nu stiu asta. Sunt oameni care nu invata din experienta altora, printre care nici eu. Eu de exemplu vreau sa dau cu capul de greutatile acestei vieti, vreau sa ma arunc si daca voi cadea si ma voi lovi si daca o sa ma doara tare, atunci o sa pot sa spun ca am invatat ceva.
Unii traiesc intr-un an cati altii intr-o viata intreaga! Daca nu cunosti, nu arunca cu noroi! Pentru ca cei care arunca, merita sa fie in locul celui care este "murdarit" pentru ca nu sunt mai presus in nici un fel! Stii ce tare doare sa urlii cat de tin plamanii si sa nu te auda nimeni?
Am primit batjocore si barfe din partea unora care sincer le consideram prietene ca eu as plange si as tanji dupa un barbat care cu toata "barbatia" lui a ridicat mana asupra femeii pe care o iubea. Aratau cu degetul si se coborau la un nivel de gradinita cu texte de genu "ai vrea tu sa ai o viata colorata ca a mea". Si sincer nu mi-as dori pentru ca cel putin eu ma respect si nu am cicatrici la incheieturi peste tatuaj sa nu se vada si nici nu m-am indopat vreodata cu ketonale si alcool si sa ma destrabalez printre tevi precum a facut persoana care arunca cu asemenea cuvinte. Toata lumea se uita in paiul vecinului, dar barna din ochi nu o vad niciodata. Si pana la urma care este scopul? Daca vrei sa sapi cuiva mormantul trebuie sa sapi doua gropi, una pentru cine vrei sa ingropi si una pentru tine! Eu inteleg oamenii care nu au cu ce sa isi iroseasca timpul si incep cu dume de la oltenia, dar cat de jos sa te cobori sa trimiti mesaje pe hi5 de amenintari si pareri de rau ca respiram acelasi aer; femeie in toata firea care, cu barbat si copil, se coboara la nivelul de "mesaje de amenintari pe hi5" si asta doar pentru ca si-a amintit cine stie ce acum 2-3 ani :))
Cunosc si individe care toata viata lor nu a avut nimic, nu pentru ca nu a avut posibilitatea, ci pentru ca erau prea putori si prea inculte ca sa cladeasca cu mainile lor ceva si ajung pe langa toti macaronarii si incep sa se laude cu banii pe care ii au. Sau mai bine zis pensia "iubitilor" lor. Apoi vine lauda plictisitoare si inutila. Toti si toate cred ca dincolo e mai bine, defapt nu e. Multi zic ca niciunde nu e mai bine ca acasa. Eu zic ca niciunde nu e mai bine ca in tara ta. Acuma depinde de la persoana la persoana.
Unii gandesc cu capul, altii cu curul. La fel si cu lucratul. Nu stiu decat sa arate cu degetul catre tara noastra imputita, care sincer, majoritatea care s-au cacat in aceasta tara, au plecat fara sa traga apa si tot ei sunt aia care arata cu degetul.
Nu mi-e rusine sa spun ca mi-e scarba de voi cei care aratati cu degetul si criticati pe cine apucati doar de dragul de a critica, pentru ca atunci cand vine unu cu o idee buna, din comoditate, e mult mai usor sa criticati decat sa va dezlipiti fundurile pe de scaune si sa faceti ceva!
Spune-ti-mi ca nu am dreptate si vreau un argument clar! M-am saturat de critici si argumente de genul "pentru ca asa este" sau "de aia". M-am saturat sa imi spuneti ca nu am dreptate si atat! Deja ma plictiseste cand inafara sa criticati si sa radeti ca prostii in scaunele voastre confortabile, altceva nu stiti. Si hai sa nu vorbim de altii care au murit pentru tara lor, politisti care au murit in actiune, pompieri, oameni care fac actiuni pentru a bucura copii si batrani care nu au posibilitati. Nu mi se pare corect ca fiecare om sa profite de pe munca fiecarui erou. Eroii au murit demult! Unde sunt noii eroi? NU SUNT! Nu prea mai contribuie nimeni... mai degraba prefera sa se izoleze si sa astepte un miracol. Pacat ca miracolul este chiar sub nasul fiecaruie, dar din nou, oamenii sunt prea comozi si ignoranti ca sa faca ceva...
Lucrul ce ma dezgusta in ultimu hal e cand se trezeste cate unu sa faca pe desteptu' dar sa vina cu niste argumente tzapene din parti. Am intalnit tot felul de absurzi care se cred miezul din paine care cred ca pot sa afle tot despre tot, dar daca vine vorba de ei, nimeni nu are cum sa ii citeasca numa daca se lasa... Dupa parerea mea oamenii de genul sunt cel mai usor de cititi si desigur habar n-au de ce se petrece sub nasul lor.
Se mai trezeste cate unu sa sfatuiasca pe toata lumea, ca cica ei "stiu", dar ei nu ar urma propriul sfat pe care il dau la altii. Eu una nu pot sa concep asa ceva! Daca tu personal nu te-ai arunca in fantana, de ce il sfatuiesti pe altu??? Macar daca ar fii un interes la mijloc... dar nah... ce sa zic, suntem inconjurati de numai tampiti care cred ca ei stiu mai bine. Cativa ani in plus nu te face mai trecut prin viata, o facutate nu te face invatat, o experienta nu te face mai experimentat. Dar multi nu stiu asta. Sunt oameni care nu invata din experienta altora, printre care nici eu. Eu de exemplu vreau sa dau cu capul de greutatile acestei vieti, vreau sa ma arunc si daca voi cadea si ma voi lovi si daca o sa ma doara tare, atunci o sa pot sa spun ca am invatat ceva.
Unii traiesc intr-un an cati altii intr-o viata intreaga! Daca nu cunosti, nu arunca cu noroi! Pentru ca cei care arunca, merita sa fie in locul celui care este "murdarit" pentru ca nu sunt mai presus in nici un fel! Stii ce tare doare sa urlii cat de tin plamanii si sa nu te auda nimeni?
Am primit batjocore si barfe din partea unora care sincer le consideram prietene ca eu as plange si as tanji dupa un barbat care cu toata "barbatia" lui a ridicat mana asupra femeii pe care o iubea. Aratau cu degetul si se coborau la un nivel de gradinita cu texte de genu "ai vrea tu sa ai o viata colorata ca a mea". Si sincer nu mi-as dori pentru ca cel putin eu ma respect si nu am cicatrici la incheieturi peste tatuaj sa nu se vada si nici nu m-am indopat vreodata cu ketonale si alcool si sa ma destrabalez printre tevi precum a facut persoana care arunca cu asemenea cuvinte. Toata lumea se uita in paiul vecinului, dar barna din ochi nu o vad niciodata. Si pana la urma care este scopul? Daca vrei sa sapi cuiva mormantul trebuie sa sapi doua gropi, una pentru cine vrei sa ingropi si una pentru tine! Eu inteleg oamenii care nu au cu ce sa isi iroseasca timpul si incep cu dume de la oltenia, dar cat de jos sa te cobori sa trimiti mesaje pe hi5 de amenintari si pareri de rau ca respiram acelasi aer; femeie in toata firea care, cu barbat si copil, se coboara la nivelul de "mesaje de amenintari pe hi5" si asta doar pentru ca si-a amintit cine stie ce acum 2-3 ani :))
Cunosc si individe care toata viata lor nu a avut nimic, nu pentru ca nu a avut posibilitatea, ci pentru ca erau prea putori si prea inculte ca sa cladeasca cu mainile lor ceva si ajung pe langa toti macaronarii si incep sa se laude cu banii pe care ii au. Sau mai bine zis pensia "iubitilor" lor. Apoi vine lauda plictisitoare si inutila. Toti si toate cred ca dincolo e mai bine, defapt nu e. Multi zic ca niciunde nu e mai bine ca acasa. Eu zic ca niciunde nu e mai bine ca in tara ta. Acuma depinde de la persoana la persoana.
Unii gandesc cu capul, altii cu curul. La fel si cu lucratul. Nu stiu decat sa arate cu degetul catre tara noastra imputita, care sincer, majoritatea care s-au cacat in aceasta tara, au plecat fara sa traga apa si tot ei sunt aia care arata cu degetul.
Nu mi-e rusine sa spun ca mi-e scarba de voi cei care aratati cu degetul si criticati pe cine apucati doar de dragul de a critica, pentru ca atunci cand vine unu cu o idee buna, din comoditate, e mult mai usor sa criticati decat sa va dezlipiti fundurile pe de scaune si sa faceti ceva!
Spune-ti-mi ca nu am dreptate si vreau un argument clar! M-am saturat de critici si argumente de genul "pentru ca asa este" sau "de aia". M-am saturat sa imi spuneti ca nu am dreptate si atat! Deja ma plictiseste cand inafara sa criticati si sa radeti ca prostii in scaunele voastre confortabile, altceva nu stiti. Si hai sa nu vorbim de altii care au murit pentru tara lor, politisti care au murit in actiune, pompieri, oameni care fac actiuni pentru a bucura copii si batrani care nu au posibilitati. Nu mi se pare corect ca fiecare om sa profite de pe munca fiecarui erou. Eroii au murit demult! Unde sunt noii eroi? NU SUNT! Nu prea mai contribuie nimeni... mai degraba prefera sa se izoleze si sa astepte un miracol. Pacat ca miracolul este chiar sub nasul fiecaruie, dar din nou, oamenii sunt prea comozi si ignoranti ca sa faca ceva...
2 aprilie 2010
"Scrisoare către ţara mea"
Astazi am primit un mail si desigur ca nu am putut sa il dau mai departe pe mail si am hotarat sa il pun pe blog. Sper numa sa nu supar pe nimeni.
Alexandru Tocilescu (regizor): "Scrisoare către ţara mea"
"Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.
Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.
Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarel e îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).
Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu- mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor.
Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.
Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.
Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentu l par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.
Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.
Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.
Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.
Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţ ii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.
Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.
Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamen tare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţ i care devin guvernatori interesaţi.Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.
Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.
Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am oboist să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria ,şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători titraţi, distracţ ie-pe- cinste.
Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără.Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept.Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.
Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.
Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.
Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.
De aceea spun că nu-mi iubesc ţara. Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea."
Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural."
Cica nu ar fi adevarat ca Alexandru Tocilescu ar fi declarat asa ceva, dar in orice caz mi se pare foarte tare. Respect!
Voi ce parere aveti?
Alexandru Tocilescu (regizor): "Scrisoare către ţara mea"
"Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.
Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.
Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarel e îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).
Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu- mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor.
Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.
Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.
Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentu l par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.
Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.
Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.
Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.
Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţ ii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.
Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.
Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamen tare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţ i care devin guvernatori interesaţi.Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.
Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.
Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am oboist să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria ,şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători titraţi, distracţ ie-pe- cinste.
Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără.Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept.Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.
Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.
Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.
Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.
De aceea spun că nu-mi iubesc ţara. Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea."
Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural."
Cica nu ar fi adevarat ca Alexandru Tocilescu ar fi declarat asa ceva, dar in orice caz mi se pare foarte tare. Respect!
Voi ce parere aveti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)