Pentru ca este prima postare pe anul acesta si nu am avut nici un chef de "rezumatul anului" am zis sa vin cu o postare care unele persoane m-au inspirat. Din pacate pentru voi, nu este vorba de o postare cu placeri BDSM.
Cred ca as putea sa fac o lista foarte lunga cu oameni care ii cunosc si care se bucura cand altu are ghinion si ii bag in aceeasi categorie cu oamenii care simt nevoia de a sublinia defectele altora sau de exemplu ce prost parcheaza, sau ce fotografii urate face X si continua cu "....mai rau decat mine". DE CE? De ce simt unii oameni nevoia de a arata ca exista persoane care fac anumite lucruri mai prost decat ei? Este cumva o forma de usurare fata de propriile defecte?
In fine, trecand inapoi la subiectul principal, niciodata nu am putut sa inteleg cu ce le face ziua mai frumoasa unora ca nu stiu ce individ a patit ceva sau a trecut printr-un eveniment neplacut. Am ajuns la concluzia ca unii nu o fac doar din frustrare, ci din pura rautate.
Am renuntat sa mai dau unora scuze ca probabil nu au primit destula iubire si educatie din partea familiei sau a celor din jur. Am ajuns la conlcuzia ca asa le sta unora in fire: sunt pur si simplu rai.
In alta ordine de idei sunt si persoane care isi fac in cap tot felul de scenarii de genul "lasa ca vezi tu cand o sa se intample X" la fel ca si cand m-a "amenintat" fostul meu prieten ca abia asteapta sa il vad de mana cu altcineva pe strada. Din nou.. DE CE? Ai impresia ca as suferi sau as simti o oarecare gelozie in loc sa ma bucur?
Si acum trec la oamenii sau fosti iubiti care iti sunt cei mai buni prieteni pana cand apare cineva nou in viata ta. Initial era vorba ca eu cu fostul meu sa ne intelegem pentru ca suntem oameni faini, dar dintr-un oarecare motiv s-a schimbat situatia. La fel si cu fosta iubita a prietenului meu, care demult despartiti si au ramas in relatii bune, acum abia ca mai impart doua vorbe. Si nu sunt singurii...
Asa zis adulti care nu pot sa traiasca cu ideea ca cineva le-a luat locul pe care oricum l-au pierdut. Nu imi pot da seama daca este din egoism sau din nou din pura rautate.
Pe mine ma bucura cand vad ca oamenii care au fost candva in viata mea sunt bine merci si m-ar intrista daca ar fi altfel. De ce? Pentru ca nu pot sa ma hranesc din suferinta altora. Nu imi ofera nici un fel de satisfactie si ma incarca de energie negativa. Pot pur si simplu sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, fara ca cineva sa sufere.
Am devenit din ce in ce mai zen si consider ca fericirea consta in lucuri marunte. Sunt satula de ipocriti si de oameni care se hranesc cu negativitate. Simt ca sunt pe calea cea buna pentru ca pe zi ce trece sunt cu sufletul impacat si pot sa spun ca am liniste in viata.
The emotion of pleasure-in-others'-misfortune is generally regarded as morally evil. It is often considered to be less acceptable than envy, which is regarded as a deadly sin. It would appear to be morally more perverse to be pleased with another person's misfortune than to be displeased with another person's good fortune. Indeed Arthur Schopenhauer argues that to feel envy is human, but to enjoy other people's misfortune is diabolical. For Schopenhauer, pleasure-in-others'-misfortune is the worst trait in human nature since it is closely related to cruelty.Am simtit neaparat nevoia de a imparti acest citat. Este dintr-un articol despre motivul pentru care unii oameni simt placere din ghinionul altor persoane.
Cred ca as putea sa fac o lista foarte lunga cu oameni care ii cunosc si care se bucura cand altu are ghinion si ii bag in aceeasi categorie cu oamenii care simt nevoia de a sublinia defectele altora sau de exemplu ce prost parcheaza, sau ce fotografii urate face X si continua cu "....mai rau decat mine". DE CE? De ce simt unii oameni nevoia de a arata ca exista persoane care fac anumite lucruri mai prost decat ei? Este cumva o forma de usurare fata de propriile defecte?
In fine, trecand inapoi la subiectul principal, niciodata nu am putut sa inteleg cu ce le face ziua mai frumoasa unora ca nu stiu ce individ a patit ceva sau a trecut printr-un eveniment neplacut. Am ajuns la concluzia ca unii nu o fac doar din frustrare, ci din pura rautate.
Am renuntat sa mai dau unora scuze ca probabil nu au primit destula iubire si educatie din partea familiei sau a celor din jur. Am ajuns la conlcuzia ca asa le sta unora in fire: sunt pur si simplu rai.
In alta ordine de idei sunt si persoane care isi fac in cap tot felul de scenarii de genul "lasa ca vezi tu cand o sa se intample X" la fel ca si cand m-a "amenintat" fostul meu prieten ca abia asteapta sa il vad de mana cu altcineva pe strada. Din nou.. DE CE? Ai impresia ca as suferi sau as simti o oarecare gelozie in loc sa ma bucur?
Si acum trec la oamenii sau fosti iubiti care iti sunt cei mai buni prieteni pana cand apare cineva nou in viata ta. Initial era vorba ca eu cu fostul meu sa ne intelegem pentru ca suntem oameni faini, dar dintr-un oarecare motiv s-a schimbat situatia. La fel si cu fosta iubita a prietenului meu, care demult despartiti si au ramas in relatii bune, acum abia ca mai impart doua vorbe. Si nu sunt singurii...
Asa zis adulti care nu pot sa traiasca cu ideea ca cineva le-a luat locul pe care oricum l-au pierdut. Nu imi pot da seama daca este din egoism sau din nou din pura rautate.
Pe mine ma bucura cand vad ca oamenii care au fost candva in viata mea sunt bine merci si m-ar intrista daca ar fi altfel. De ce? Pentru ca nu pot sa ma hranesc din suferinta altora. Nu imi ofera nici un fel de satisfactie si ma incarca de energie negativa. Pot pur si simplu sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, fara ca cineva sa sufere.
Am devenit din ce in ce mai zen si consider ca fericirea consta in lucuri marunte. Sunt satula de ipocriti si de oameni care se hranesc cu negativitate. Simt ca sunt pe calea cea buna pentru ca pe zi ce trece sunt cu sufletul impacat si pot sa spun ca am liniste in viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu