Cum imi place mie sa iubesc un barbat

Nu stiu daca este varsta, experienta de viata, sau faptul ca m-am saturat de anumite clisee care se repeta in fiecare relatie, dar am ajuns in punctul in care nivelul meu de toleranta fata de oameni s-a micsorat drastic.

Sunt genul de persoana care iubeste neconditionat si sunt dependenta de afectiune. O raspandesc pe unde pot, de cate ori pot si nu imi este frica sa iubesc. Am fost ranita si nu imi pare rau ca am iubit persoanele nepotrivite, dar asta nu ma impiedica sa iubesc in continuare ca si cum nimeni nu mi-a frant inima si nu o sa imi pedepsesc iubitul pentru greselile din relatia precedenta.

Imi iubesc libertatea, deci acelasi lucru il voi oferi iubitului meu: aripi sa zboare, dar si un loc in care sa prinda radacini, daca asta isi doreste. O relatie se bazeaza pe incredere, este un parteneriat in care doi oameni lupta impreuna, care merg pe acelasi drum si nu se inteapa unul pe celalalt. Compatimesc barbatii a caror iubite sunt vesnic geloase si posesive. Asemenea femei imi dau impresia ca sunt constiente ca nu sunt destul de bune pentru iubitii lor si ca este doar o chestiune de timp pana cand va veni alta si isi va lua locul bine meritat in inima barbatului care candva credeau ca este al lor.

Mie nu mi-e frica de competitie, caci ii ofer iubitului libertatea de a alege, iar daca el considera ca va fi mai fericit in bratele alteia, eu nu ma voi opune. Stiu ca ce este al meu este pus deoparte si ca nici un barbat nu pleaca de acasa pentru ca i-a fost prea bine. Poate o femeie poate fura ochii unui barbat, dar nu ii poate lua locul femeii care l-a iubit chiar si atunci cand a fost cel mai putin iubibil. Nimeni nu iti poate fura iubitul, dar in cazul in care chiar reuseste sa te bucuri deoarece acela nu a fost niciodata al tau. Cunoaste-ti locul si respecta-ti iubitul in mod egal cum te respecti pe tine insati.

Fericirea este un sentiment, nu o persoana, iar in momentul in care nu mai permiti ca fericirea sa depinda de cineva vei observa cat de mult ti-ai usurat viata.  Daca tu nu te iubesti pe tine insuti, cum poti avea pretentia ca altul sa te iubeasca?

***

Din greseala am dat peste postarea aceasta --> Barbatul pe care mi-l doresc eu si am observat cum tot mai multe bloguri apar, in care fete scriu cu sete despre barbatul ideal, dar nu am vazut nici macar una care sa merite asa o iubire, doar cerinte, dar nimic de oferit in schimb.

Tot ce vad eu este autosatisfacerea egoului citind asemenea bloguri, iar dupa fiecare postare citita ofteaza si se intreaba de ce oare nu le-a iubit nimeni asa cum vad pe instagram sau pe snapchat.

Nimic nu este gratuit in viata, nici macar iubirea.

De vorba cu ... mine

Cum au fost multi satui de postarile lui Radu F Constantinescu, asa sunt eu satula de site-ul "De vorba cu tine" - un site in care toate gagicutzele cauta sa isi valideze sentimentele,unde fiecare postare a fost special scrisa pentruele si au impresia ca cineva intelege prin ce trec.

Toata lumea sufera din dragoste, dar nimeni nu stie cu ce se mananca cu adevarat o relatie. In fiecare zi vad oameni disperati de foste iubiri care tanjesc dupa o privire calda din partea celui care le-a calcat in picioare si sufera ca si cum cineva le-a sagetat direct in inima la propriu, dar ne place sa fim victimele dragostei. Indiferent cat iubesti o persoana sa nu crezi ca dragostea ti se cuvine.

Uneori chiar ma uimeste cum unii stau sa caute pe internet asemenea articole sau melodii siropoase cu versuri despre iubiri esuate sau chiar fotografii cu citate despre indiferenta sau puterea de a trece peste o iubire, dar in realitate isi plang de mila si se ineaca in propria singuratate.

Cat de trist este sa iubesti si sa nu fi iubit inapoi, dar sa te minti ca acea persoana te iubeste in felul lui, este ca si cum ti-ai condamna sufletul la moarte. Exista o linie intre dragoste si obsesie; o linie care poate fi usor calcata. Am avut neplacerea de a intalni persoane care considera ca a da libertate partenerului este defapt un act de nepasare si isi arata iubirea si afectiunea sunand in mod obsesiv si paranoic.

Se zice ca de ce ti-e frica nu scapi. Nu poti sa previi inevitabilul, iar in momentul in care incerci sa rupi aripile persoanei iubite de frica ca va zbura de langa tine, din start ai pierdut.

A iubi nebuneste inseamna sa fii vulnerabil in fata persoanei iubite, ca in orice moment te poate rani din moment ce ai lasat scutul jos, iar o persoana care te iubeste inapoi este aceea care nu te va rani niciodata.

Umbli hoinarind p-in lume

    ca un orb, la ochi legat,

si de cata vreme-acuma

    pe la mine n-ai mai dat!

Prapadesti tu de pomana

    pretioasele sageti,

Sa te-alegi cu hula numa

    de l-atati ingrati poeti...

Te-am vorbit rau eu vreodata?

    vinovat cu ce ti-am fost,

De ma horopsesti uitarii,

    tu, copil frumos si prost?

A! De-ai sti cum mangaiu inca

    urmele unde-ai ranit!

Cu ce dor mi-aduc aminte

    cat atunci am patimit!

Vino, crudule, cu pieptul

    gata desvelit te-astept;

Nu cu una, da cu doua!

    sageteaza drept in piept!

si pe maica-ta zeita,

    jur ca n-am sa te hulesc:

Mai omoara-ma o data,

    sa mai simt ca iar traiesc! 

Lucruri gratis si pretentii

Cred in Freecycle! Imi place sistemul acesta de a dona in loc de a arunca; "gunoiul unora poate fi comoara altora", dar nu caut cea mai lacrimogena poveste care sa ma unga pe suflet si sa ma convinga sa ii ofer obiectul meu valoros pe care oricum il dau gratuit.

Deoarece sunt in renovari am inceput incetul cu incetul sa donez diferite lucuri; de la carti, la candelabre, aragaz, mobilier etc. Ce ma amuza pe mine teribil este ca in momentul in care donez ceva, 3 din 5 oameni se simt obligati sa imi spuna ca este pentru o familie saraca de parca regula "primul venit, primul servit" nu se mai aplica. Daca iti doresti un anumit lucru, este frumos sa vorbesti cu persoana care s-a abonat inaintea ta daca renunta la obiect. Interesul meu personal este sa ma scap de diferite obiecte cat mai repede.

Astazi am donat un aragaz. Doamna care a venit dupa el a discutat cu persoana care l-a cerut prima, iar eu am acceptat acest lucru doar pentru ca a spus ca vine astazi sa il ia. Pe mine personal nu m-a interesat pentru cine este sau cat de saraca este persoana respectiva, atata timp cat ma scapa de obiect cat mai repede pentru ca imi statea in cale. Desigur am mai multe lucrusoare de dat, iar doamna respectiva mi-a spus ca sa o contactez pentru cand ma hotarasc, lucru pe care nu o sa il fac. De ce? Pentru ca este loc pentru toata lumea si chit ca as dori sa ma scap de diverse obiecte, as dori totusi sa evit oamenii hamesiti care iau tot ce pot doar pentru ca este gratuit.

La scurt timp dupa ce am anuntat ca s-a dat aragazul primesc un comentariu daca mai este valabil. I-am spus ca nu, iar domnul, mai ca mi-a scos ochii virtual ca era pentru o familie saraca. I-am raspuns rautacios ca toti suntem saraci si ca interesul meu era sa ma scap de el, apoi m-a mai intrebat odata daca chiar s-a dat de parca nu scria deja in postare. Cumva nu ma face sa ma simt deloc vinovata ca nu am asteptat dupa saracul intarziat. Daca cunosti o familie saraca, de ce mama naibi nu strangi fonduri si ii cumperi un aragaz second daca tot nu are si ii trebuie?

Pe langa oamenii hamesiti pe care ii detest si milogii, ar mai fi si "abonatii" care intre timp isi dau seama ca le este lene sa se deplaseze sa ridice obiectele si nu mai dau nici un semn. Asta s-a intamplat in prima instanta cu aragazul. M-a sunat o doamna, a spus ca vine dupa el in cursul saptamanii respective si nici ca nu a mai sunat; dupa doua saptamani am decis sa pun din nou anuntul, iar daca in decurs de doua zile nu venea cineva dupa el, il duceam lejer la fier vechi.

Diferenta dintre fete si femei

Nici bine nu v-ati ridicat de pe bancile liceului si deja va comportati de parca stiti cu ce se mananca viata. Voi sunteti femei adevarate cu valori si calitati si nu va comparati cu toate "curvele" la care iubitii vostrii dau like pe facebook. Toate femeile sunt curve si proaste, iar barbatii sunt niste porci mincinosi, dar voi dragelor, care abia ati schimbat prefixul de la 1 la 2, voi sunteti doamne.

Haideti totusi sa coboram cu picioarele pe pamant. Am pregatit o lista cu diferenta intre fete si femei ca sa nu mai existe confuzii.

1. O fata arunca o aura negativa atunci cand este nemultumita, suparata sau nervoasa; ea reactioneaza la fel ca un copil care nu a obtinut ce isi doreste de la parinti. Tipa, se bosumfla si are o atitudine agresiva fata de cei din jur. O femeie simte ca este suparata, dar are abilitatea de a rezolva o problema intr-un mod civilizat si calm. Se aseasa la masa ca un adult si comudica problema deschis.

2. O fata se percepe ca o printesa si crede ca oamenii ar trebui să o trateze in acest fel. Traieste cu ideea ca oamenii au datoria sa o trateze cu mai mult respect decat merita, chit ca ea nu apreciaza pe cei din jur astfel. O femeie are standarde, nu asteptări.

3. O fată foloseste frumusetea ei fizica sau sexuala ca moneda de baza in a obtine ceea ce isi doreste. O fata mereu cauta validare si pune pret foarte mult pe parerile celor din jur. O femeie isi cunoaste valorile si vede dincolo de aspectul fizic. O femeie de bazeaza pe inteligenta, putere, integritate, valori morale si nu se lasa manipulata de parerile celor din jur.

4. O fata se bazeaza pe un barbat ca sa o sprijine financiar pe cand o femeie isi planuieste in mod independent finantele. Pentru o femeie, munca in echipa este un atu cand vine vorba de o relatie.

5. O fata va fi mereu in competitie cu persoanele din jur si va calca in picioare pentru a isi asigura viitorul sau sa isi salveze relatia. O femeie nu isi risca integritatea vazand alte femei ca si un rival. Sunt constiente ca este loc pentru toata lumea si ca ce este al lor este pus deoparte.

6. O fata nu se deranjeaza cu treburile domestice si se lauda cu faptul ca nu stie sa gateasca sau sa faca curat. O femeie nu percepe treburile casnice pe o slujba, dar intelege faptul ca este o metoda de a avea grija de ea insasi si de cei din jur. Intelege faptul ca in cazul in care se doreste intemeierea unei familii, este important pentru casa ca cineva sa contribuie la acest aspect.

7. O fata vrea atentie, o femeie vrea respect.

8. O fată nu isi respecta trupul. Ea nu intelege inca faptul ca trupul ei este un templu si ca ar trebui sa aiba grija de el si sa nu il expuna ca pe un trofeu. "O fată prețuiește genți de mână, diamante și colecția ei de pantofi ca posesiile ei pretioase. O femeie prețuiește sănătatea ei, respectul de sine, și talentele ei ca cele mai de pret valori."-. N. Mah

9. O femeie are nevoie de timp pentru a reflecta cu privire la ce fel de om ce vrea să fie. Ea a pus gand in valorile ei și ceea ce ea reprezinta. O fata nu a stabilit inca valorile si ce doreste sa faca pe viitor. "Dupa ce ai petrecut timp cu o fata, te simti epuizat, deoarece ea cere mai mult decat ofera. Dupa ce a petrecut timp cu o femeie, te simti revigorat, pentru că ea te împuternicește și iti ofera pasiune pentru viață "-. N. Mah

10. O fata are o lista de valori suferficiale pe care le urmareste si le prioritizeaza mai mult decat orice altceva. Aici este un exemplu de cum poate să arate această lista: Barbatul sa fie inalt, bogat, sa poarte camasi, sa fie frumos etc. Aceasta este lista a ceea ce o femeie poate căuta: Inteligent, disponibil emotional, comunicativ etc...

Aceste diferente necesita timp pentru a va da seama daca persoana de langa dumneavoastra este o femeie matura sau o fata cu stare de spirit imatur. Cu toate acestea, una din cele mai rapide filtre pe care le puteti observa de la inceput este aceasta:

11. O fată joacă jocuri. O femeie nu.

Si TFCD si cu pretentii

In decursul aniilor am avut placerea de a lucra cu un numar foarte mare de fotografi si impreuna am realizat fotografii excelente. Cu unii am pastrat legatura, de altii nu am mai auzit niciodata. Am lucrat atat contra cost, cat si in sistem TFCD* si nu consider ca mi-am stricat vreodata imaginea colaborand cu foarte multi fotografi.

De ce imi place sa lucrez cu un numar asa mare de fotografi? Pentru ca toti isi expun viziunea in mod diferit indiferent ca se uita in aceeasi directie. Cand lucrezi cu un singur fotograf, el te va expune mereu in lumina in care te vede el.

Eu nu m-am considerat niciodata modelul unui singur fotograf, si totusi am intalnit indivizi care mi-au impus ca sa nu mai colaborez cu alti fotografi, iar in momentul acela am preferat sa incetez definitiv colaborarea cu dansii; totusi nu sunt proprietatea privata a nimanui. Doar pentru ca am colaborat cu un fotograf o perioada in sistem TFCD, asta nu inseamna ca voi renunta de a lucra cu fotografii care ma platesc. Probabil ca as accepta sa incetez colaborarea cu oricare alt fotograf, daca as fi si platita pentru asta, corect?

Un adevar dureros este ca oricat de talentat esti in spatele aparatului sau in photoshop, tot nu esti atat de special incat sa nu mai lucrez si cu altcineva, pana la urma urmei lucram impreuna, nu avem o relatie.

Explicatia pe care am primit-o vizavi de atitudinea posesiva a unui fotograf este deoarece nu si-ar dori ca si alti fotografi sa se foloseasca de imaginea mea, ca sa nu devin "comuna" sau "fumata" si ca si-ar dori sa apar doar in pozele dansului si nu a altora de parca as fi cine stie ce zeitate... dar desigur nu ma plateste pentru servicii :)

Cand esti atat de disperat sa faci cele mai bune cadre, ar trebui sa iti aduci aminte ca lucrezi cu oameni, nu cu papusi pe care le poti manevra dupa pofta inimii, plus ca nu ar fi indicat ca si fotograf sa lucrezi cu acelasi model tot timpul, mai schimba peisajul, schimba recuzita, nu stagna!

PEACE!

*TFCD - Time for CD. Cu TFCD, fotograful prevede selectarea imaginilor pe un CD pe care le ofera modelului ca si recomensa in loc de bani.

LGBT

Vin cu o postare destul de tarzie, dar nu conteaza. Nu demult s-a legalizat casatoriile de acelasi sex in Statele Unite, un pas foarte mare care va ramane in istorie.

Am facut un mic experiment social si am decis sa imi postez si eu pe pagina de facebook o poza de profil cu culorile curcubeului si ca de obicei am asteptat cu nerabdare amenintarile oamenilor care se zvarcolesc in pat de opiniile mele.

Nu a durat foarte mult si m-am trezit cu indivizi pe care nici macar nu ii aveam in lista si imi scriau de "bine" si cum isi doresc ei ca copii mei sa fie homosexuali sau ca spera sa fac cancer...

Eu stau sa ma intreb oare de ce oamenii din jur care nici macar nu ma cunosc, sunt atat de deranjati de faptul ca eu sustin comunitatea LGBT. Va dati seama cat de importanta trebuie sa fie este opinia mea? Rautatea oamenilor deja ma lasa rece. In spatele monitorului toti sunt mari zmei atata timp cat vorbesc sub anonimat. Eu personal nu cunosc o persoana care sa aiba tupeul necesar in care sa spuna ca nu inghite o persoana pentru ca [adauga motiv aici]. Majoritatea iau o atitudine prieteneasca si se prefac ca sunt ok, iar dupa monitor ii verifica in mod regulat ca sa isi alimenteze ura in continuare.

Asa deodata toti se prefac ca le pasa de generatiile viitoare si de saracii copii care ar suferi o "trauma" vazand pe strada doua persoane de acelasi sex tinandu-se de mana. Ma mir ca nu urla nimeni dupa parinti ca sunt pedofili ca isi tin de mana copii... Zic si eu :))

Cred ca este mai importanta educatia unui om decat grija de ce face in viata lui personala, iar daca societatea este ingrijorata ca copii lor o sa vada doi barbati pe strada ca se saruta, ar fi corect ca nimeni sa nu isi mai arate afectiunea in public, nu? De ce sa influentam copii la sex? In tara noastra parintii oricum nu isi informeaza copii despre protejare impotriva bolilor cu transmitere sexuala sau sarcina; In scoli nici atat, pentru ca un copil cu o varsta atat de frageda ar trebui sa stie lucrurile acestea, chit ca in ziua de astazi, copii isi incep viata sexuala intre 13-16 ani. Dar asta este alt subiect pentru alta data...

Cred in drepturi egale si nu fac diferenta intre barbati, femei, transexuali, albi, negri.... Suntem cu totii oameni, iar daca casatoriile de acelasi sex te deranjeaza mai mult decat saracia in care traiti, decat oamenii care mor de foame in fiecare zi sau de sistemul medical si de invatamant care sunt de tot rahatul, ar trebui sa va mai ganditi daca ceva este in neregula cu voi mai intai si apoi sa judecati oameni care sunt diferiti de voi.

Incep sa ma satur de tara in care traim

Ieri treceam linistita cu tovarasul pe strada si am vazut un om cu un ghiozdan foarte mare in spate se sprijinea de perete si era in dureri. Am verificat sa vedem daca este bine si ne-am oferit sa il ducem la urgenta.

Omul ne-a spus ca a fost, dar pentru ca nu au asigurare i-au dat drumu. Nici macar analizele nu au vrut sa i le dea pentru ca i-a spus ca costa 5 lei acele hartii. Domnul i-a spus ca de ceva timp are un singur leu in buzunar si ca nu are ce manca, dar mai sa dea bani pe niste hartii. Au refuzat sa il spitalizeze si i-au durut in fund de acest om.

Ne-a povestit ca i-a luat 4 zile sa ajunga de la Bucuresti la Brasov si ca a fost oprit din statie in statie, chiar si lasat in camp de catre controlorii CFR, ca a primit 4 amenzi din care doua chiar de ziua lui, una fiind pentru ca a dormit pe o banca pentru ca nu avea unde sa stea. A fost facut boschetar si aurolac si sincer un om mai ghinionist ca acesta nu cred ca am mai intalnit.

A crescut in orfelinat, cu facultatea terminata, actor de meserie, dar lasat fara slujba, nici macar in somaj nu a putut intra pentru ca cica dureaza 3 luni pana atunci, iar doamnele de la ghiseu i-au spus ca n-are decat sa se descurce. Al naibii stat si birocratie, cum te lasa sa mori de foame in strada...

Pentru ca a ramas fara servici, nu si-a mai permis nici sa isi plateasca o chirie si cu ghiozdanul in spate a pornit spre Oradea unde cineva i-a promis un loc in care sa stea si un loc de munca, dar pana acolo este drum foarte lung si plin de ghinioane.

Fara loc de munca, fara bani, fara casa, bolnav, a plecat mai departe si spera la un miracol. Povestea cum a jucat in diferite piese de teatru si ca a si predat in facultate si cat de rau i-a parut ca acum 15 ani a avut posibilitatea de a pleca din tara si nu s-a dus, iar acum toata lumea isi bate joc de el si il face aurolac.

Ma doare sufletul cand ma gandesc cati oameni ajung in situatia asta, iar statul nu face nimic, ba chiar mai mult te umple cu amenzi. Am inteles ca daca nu reusesti sa iti platesti amenzile, in timp te poate inchide; macar ai siguranta zilei de maine, ai unde dormi, ce manca... mai conteaza? :)

Troc pentru animalute

S-au facut foarte multe actiuni pentru strangere de fonduri pentru animalele fara stapan, am vazut tarabe cu briz brizuri, evenimente de 5 lei pe luna, diverse activitati pentru sensibilizarea populatiei, dar nimic prea impresionant, ba chiar mai mult tind sa cred ca mult au bagat banutii aceia in buzunar, caci nu am vazut prea mult progres.

La fel ca boschetarii de pe strada, prefer sa le cumpar un senwish decat sa le dau un leu si as prefera sa cumpar un sac de mancare decat sa fac acte caritabile care probabil nu ajung unde trebuie. Exista un grup pe facebook de donatii, un fel de freecycle, in care s-au gandit cativa activisti sa isi doneze lucrurile de care nu mai au nevoie, de la haine, margele, papuci etc, in schimbul unei conserve de mancare sau bobite pentru caini sau pisici. Asa da! Mi-a placut ca persoanele respective au postat si fotografii cu mancarea pe care au primit-o in schimbul donatiilor si pot spune ca sunt impresionata. Bravo Brasoveni!

Facebook este noul CV

Recent mi-a povestit o prietena cum a plecat de-a dreptul oripilata de la un interviu. Jobul era pentru un magazin de biciclete, dar domnii care au tinut interviul au dat dovada de foarte mult neprofesionalism. In loc sa o intrebe despre experienta enterioara si cu ce se mananca jobul, mai mult au atacat-o pentru ca voluntariatul nu este munca, au intrebat-o de viata personala si mai nimic ce ar avea legatura cu postul respectiv.

Dupa o perioada vad un anunt pe un grup. Era chiar dansul cu care prietena mea o avut interviu. Postase anuntul care era de cateva luni bune pe bestjobs. Ma gandesc ca nu e chiar arat de greu sa iti gasesti personal intr-un magazin de biciclete. Cat de inapt trebuie sa fii? Sau poate este ceva in neregula cu dansii.

Mi-am permis sa fac un print screen. Ce parere aveti de anunt? Nu vi se pare ceva in neregula? De cand pagina de Facebook este necesar pentru un interviu? Sunt de parere ca serviciul nu ar trebui sa se amestece cu viata personala. Nu am nimic de ascuns si daca ar fi ceva de postat care nu este pentru ochii oricui pot oricand sa imi aleg audienta, dar este cam de prost gust sa ceri facebook-ul la un interviu de parca un CV si un interviu nu este de ajuns sa iti dai seama daca persoana respectiva este potrivita pentru postul vacant.

Pentru ca ma mananca limba de obicei, nu m-am putut abtine sa nu ma distrez putin pe seama dansului si sa vad si eu ce il poate capul. Dupa comentarii va puteti da si singuri seama.

Comentariile au continuat si o tipa a fost foarte de acord cu facebook-ul fiind o cerinta pentru interviu deoarece acest site este un domeniu public. nu personal. Facebook este intr-adevar un domeniu public, dar mi se pare putin ciudat ca un patron sau manager sa te selecteze in functie de pisicile pe care le postezi pe wall.

Oamenii pun diferite masti in fiecare zi, atat la munca cat si in societate sau acasa. Chiar credeti ca o persoana nu ar fi ideala pentru postul dvs. doar pentru ca asculta alt gen de muzica sau nu ii place 9gag? Ba mai mult, voi va puteti da seama cum este o persoana dupa ce isi posteaza pe facebook?

Competentele profesionale nu mai sunt atat de importante daca nu ai si un cont de facebook care sa ateste ca si existi. :)

Psycho

Mi-am atins demult nivelul de toleranta vizavi de depresivii care nu fac altceva decat sa creeze drama in jurul lor cand simt ca le este prea bine.

Nu imi place sa ma port cu manusi si sunt incapabila de mila si compasiune fata de victimele care se pun singure in situatii de rahat. Ceea ce ma dispera cel mai tare este momentul in care cineva trebuie sa fie de vina pentru prostia lor. Chiar am trecut printr-o telenovela acum cateva luni.

Am zero toleranta fata de asemenea specimene care creeaza drame doar pentru un strop de atentie, dar ce ma dispera cel mai mult este tupeul de a te ameninta ca ei se sinucid de parca viata lor sta in mainile celor din jur. Oameni in toata firea, vaccinati, se comporta ca niste copii rasfatati si se dau cu curul de pamant mai ceva ca angry german kid.

Cea mai buna solutie ar fi fost sa sun la spitalul de urgenta si sa las medicii psihiatrii sa isi faca treaba, DAR pentru ca am fost "nominata" prietena buna, trebuie sa indur figuri si sa ofer un umar si sa ascult cum isi plang unii de mila pentru ca le place sa isi complice existenta, iar pentru ca nu sunt persoana ideala pentru rahaturi de genul, ajung sa ma enervez.

Ca sa intelegeti pe scurt ce s-a intamplat. Tipa a luat o decizie drastica si nu se astepta ca oamenii din jurul ei sa fie de acord, motiv pentru care a inceput sa boceasca si sa debiteze niste rahaturi care sunt de neiertat. Am incercat sa ii ofer solutii, sa fiu acolo pentru ea, chit ca m-a supt de orice energie pozitiva. M-am lasat pagubasa si am lasa-o singura. Cand s-a dus omul ei sa discute cu ea, a inceut sa urle din gura de sarpe ca vrea sa fie lasata in pace asa ca s-a imbracat si s-a tirat.

Pentru ca nu tolerez asemenea comportamente de la o persoana care se presupune a fi matura si cu drept de vot, nu m-am obosit sa fac pe eroul. M-am spalat pe maini si am preferat sa nu fie responsabilitatea mea. Am ales fericirea mea personala decat sa imi bat capul cu drame care nici macar nu isi au locul si era de asteptat sa ma trezesc si cu un ditamai romanul pe facebook. M-am distrat copios sa vad cat de multa atentie are nevoie aceasta persoana si cum toate problemele ei defapt gravitau in jurul meu. Am sa postez acest fragment care pe mine personal m-a dat pe spate.

Habar nu ai de ce am plecat in noaptea aia de acasa si ti-a pasat atat de tare incat nici nu te-ai deranjat sa aflii. Ti-ai vazut linistita de ale tale fara sa fi dat macar un sms, un mesaj pe facebook, un telefon, orice, sa vezi daca traiesc, daca sunt bine. Nu am conceput cum oamenii care stau bine mersi in casa mea cat eu am boschetarit 3 zile si am indurat friguri si am dormit la oameni dubiosi si am suferit ca un caine. Te-a durut in cur si asta m-a durut enorm. In general nu tin ranchiuna, insa pentru cat rau mi-ai facut o sa incerc sa ma conving ca nu meriti sa te iert. Am plecat de acasa in primul rand ca v-am simtit impotriva mea, si nu aveai cu cine discuta, nici eu cu voi, nici voi cu mine, dar mai presus de toate, am plecat pentru ca eram atat de disperata incat imi doream cu ardoare sa mor, si aici aveam acces la toate medicamentele, care cu siguranta ar fi devenit un midnight snack dupa ce v-ati culcat voi. 

 Deci pe scurt, eu sunt de vina ca ma joc in retea cu iubitul meu si prietenul lui cel mai bun. Locuiam impreuna provizoriu si urma sa ne mutam. Am fost ca o familie si ne-am inteles extraordinar pana cand s-a trezit individa ca este prea liniste in casa.

Ca sa intelegeti, viata oamenilor din jur sta defapt in mainile mele si eu ar trebui sa imi las principiile deoparte si sa inghit bullshiturile celor din jur, pentru ca ei ma considera prietena lor si risc ca persoana respectiva sa se sinucida din cauza mea, pentru ca prefer sa nu imi bat capul. Eu nu inteleg de unde pana unde oamenii traiesc cu impresia ca mie chiar imi pasa de viata lor si ca ei se sinucid sau nu. Sunt de parere ca fiecare are dreptul de a-si trai viata asa cum vor si daca nu vor sa mai traiasca, n-au decat sa se sinucida, eu nu o sa ii opresc.

Refuz sa cred ca o persoana este atat de instabila psihic si inca nu a fost spitalizata. Si la cate telenovele am trecut in viata mea, in nici un caz nu o sa ma las trasa si in telenovelele celor din jur.

Oamenii sunt ca vremea, unii iti pot lumina ziua cand intra pe usa, iar altii o lumineaza abia cand pleaca. Sunt atatea probleme in lumea asta, numai de drame ieftine nu am nevoie. Fuck off and grow up! :)